Medierea, ca modalitate alternativa de solutionare conflictelor constituie una dintre temele importante ale strategiei de reforma īn justitie, constituind o prioritate īn cadrul Planului de actiune pentru implementarea Strategiei de reforma a sistemului judiciar 2005 - 2007.
Īn acest context, adoptarea Legii 192/2006, privind medierea si organizarea profesiei de mediator, constituie una dintre etapele procesului de reducere a volumului de activitate a instantelor si īn consecinta de degrevare a acestora de numeroase cauze, urmarind sa asigure, pe de o parte, o solutionare satisfacatoare a intereselor partilor implicate īn conflict, iar pe de alta parte, sa contribuie la cresterea calitatii actului de justitie.
Rezolvarea clasica a conflictului, prin aducerea litigiului īn fata instantei de judecata si promovarea conceptului de pierdere-cāstig sau de īnvingator-īnvins, nu constituie īntotdeauna cel mai adecvat raspuns, de natura sa ofere un remediu pentru dificultatile si nevoile partilor. Trebuie subliniat faptul ca medierea pune accent pe interesele partilor, nu pe aspectele juridice ale conflictului.
1. Ce ofera medierea? Alegerea medierii duce la posibilitatea identificarii unei solutii ce satisface interesele tuturor partilor si prezinta numeroase avantaje, īn sensul ca :
- Partile pot ajunge la solutii care sa raspunda nevoilor lor, participānd nemijlocit si avānd deplina putere de decizie asupra finalitatii demersului īntreprins īn cadrul medierii;
- Partile pot negocia obtinerea unei solutii convenabile pentru toti cei implicati, afectati sau interesati īn conflict;
- Se evita cheltuielile de judecata, respectiv taxele de timbru, onorariile expertilor, etc. Mai mult, daca litigiul se rezolva prin mediere, īn cursul procesului civil, atunci instanta va dispune restituirea taxelor de timbru platite pentru investirea instantei.
- Se economiseste timp si se evita stresul generat de un litigiu derulat īn fata instantei de judecata, īntrucāt procesele dureaza un timp relativ īndelungat, raportat la solutionarea conflictului cu ajutorul mediatorului;
- Se evita expunerea publica a problemelor cu care se confrunta partile, mai ales īn situatiile delicate generate de conflictele izvorānd din relatiile de familie.
2. Conceptul de mediere. Medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor, pe cale amiabila, partile fiind asistate de o terta persoana specializata īn mediere, īn conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate. Medierea se bazeaza pe īncrederea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine īn solutionarea conflictului, īn vederea obtinerii unei solutii reciproc convenabile.
3. Cine sunt mediatorii?Mediatorii sunt persoane autorizate sa practice profesia de mediator de catre Consiliul de mediere. Membrii acestui Consiliu sunt alesi de catre mediatori si validati de Ministerul Justitiei. Mediatorii sunt persoane independente de parti si au obligatia sa-si exercite profesia cu respectarea urmatoarelor obligatii:
- Sa pastreze confidentialitatea informatiilor primite de la partile angajate īn de mediere;
- Sa pastreze neutralitatea fata de parti si sa exercite calitatea de mediator cu impartialitate;
- Sa asigure respectarea libertatii, demnitatii si vietii private a partilor.
Daca mediatorul īncalca dispozitiile legii medierii, atunci va raspunde disciplinar sau, īn situatia īn care produce un prejudiciu īn exercitarea profesiei, va raspunde civil fata de parti.
4. Obiectul medierii.
a) Pot face obiectul medierii conflictele generate de:
- Relatiile de familie, raporturi comerciale, raporturi locative, de vecinatate, de coproprietate, succesiuni, executarea obligatiilor contractuale, etc;
- Īncalcarea drepturilor persoanelor īn ceea ce priveste protectia consumatorilor;
- Savārsirea unor infractiuni, pentru care, potrivit legii, retragerea plāngerii prealabile sau īmpacarea partilor īnlatura raspunderea penala.
b) Nu pot face obiectul medierii:
- Litigiile de munca;
- Drepturile strict personale, cum ar fi cele privind statutul persoanei;
- Orice alte drepturi de care partile, potrivit legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege.
5. Diferenta dintre mediere si alte forme de solutionare a litigiilor.
a) Diferenta dintre mediere si arbitraj.Principala diferenta dintre cele doua forme de solutionare a conflictelor rezulta din aceea ca prin deducerea unui litigiu arbitrajului, arbitrii decid asupra modului de solutionare a litigiului dintre parti. Īn cazul medierii, mediatorul nu solutioneaza litigiul, ci asista partile īn negocierea si obtinerea unei solutii convenabile pentru toti cei implicati īn conflict.
b) Diferenta dintre mediere si conciliere .Īn cazul concilierii partile negociaza īntre ele modalitatea de solutionare a conflictului. Īn cazul medierii, partile negociaza īntre ele, īnsa asistate de un mediator, persoana independenta si neutra fata de parti.
6. Procedura
medierii.
a) Persoanele care pot apela la mediere.Orice persoana fizica si juridica se poate adresa mediatorului. La mediere pot participa doua sau mai multe parti, īn functie de numarul celor implicati īn conflict.
b) Momentul cānd poate interveni medierea.Partile interesate se pot adresa mediatorului atāt,īnainte de a ajunge la instanta, cāt si īn cursul judecarii cauzei.
c) Procedura medierii este facultativa pentru parti.Nu exista obligatia pentru parti de a se adresa mediatorului, fiind la latitudinea acestora sa apeleze la mediere sau sa procedeze la folosirea unei alte modalitati de solutionare a conflictului-instanta, arbitraj, etc.
d) Contractul de mediere.Procedura de mediere va avea loc numai dupa īncheierea unui contract īn forma scrisa īntre mediator si partile īn conflict. Mediatorul este īndreptatit sa primeasca un onorariu convenit cu partile.
e) Tehnica medierii.Medierea se bazeaza pe cooperarea partilor si utilizarea de catre mediator, a unor metode si tehnici specifice, bazate pe comunicare si negociere.
f) Rolul mediatorului.Mediatorul nu poate impune partilor o solutie cu privire la conflictul supus medierii. Acesta are rolul sa asiste partile si sa le sprijine in demersul lor comun de solutionare a conflictului, in vederea obtinerii unei solutii convenabile tuturor celor implicati īn mediere
g) Drepturile partilor.
- Partile au dreptul sa accepte participarea la procedura de mediere, iar acceptarea trebuie sa fie expresa si īn forma scrisa.
- Partile au dreptul, īn cursul medierii, sa fie reprezentate de avocati sau de persoane īmputernicite cu procura speciala.
- Partile au dreptul sa denunte īn mod unilateral contractul de mediere, īn orice faza a procedurii.
h) Rezultatul medierii. Medierea se poate īncheia, dupa caz, prin īncheierea unei īntelegeri īntre parti, prin constatarea de catre mediator a esuarii medierii sau prin denuntarea contractului de mediere de catre una dintre parti;
i) Conditiile īntelegerii īncheiate de parti.
- Partile au dreptul sa īncheie o īntelegere, fara ca prevederile acesteia sa aduca atingere legii si ordinii publice.
- Īntelegerea partilor poate fi supusa verificarii notarului public, īn vederea autentificarii ori, dupa caz, īncuviintarii instantei de judecata, īn conditiile prevazute de lege.
7. Medierea īn cursul procesului civil. Īn cazul īn care litigiul a fost dedus judecatii, solutionarea acestuia prin mediere, poate avea loc din initiativa partilor sau la recomandarea instantei, acceptata de parti La īnchiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat sa informeze instanta asupra rezultatului medierii. Īn situatia īn care s-a ajuns la o īntelegere, instanta la cererea partilor, poate pronunta o hotarāre, luānd act de tranzactia partilor si va dispune la cererea partilor, restituirea taxei de timbru.R
8. Medierea īn materie penala.Medierea nu poate fi impusa nici uneia dintre parti, aceasta trebuind sa fie acceptata, atāt de partea vatamata, cāt si de faptuitor. Medierea va avea loc cu garantarea dreptului fiecarei parti la asistenta juridica sau la serviciile unui interpret.
Concluzii.Legea medierii raspunde necesitatii solutionarii unor conflicte dintre parti, īn afara instantelor de judecata, oferind un raspuns adecvat pentru problemele partilor, care nu īntotdeauna īsi gasesc un suport juridic corespunzator.
