STIRI

• UNIUNEA MEDIATORILOR BANCARI PREZENTA IN 21.10.20011 LA A DOUA PLENARA FIN NET IN REPUBLICA MALTA

La invitatia Comisiei europene , Uniunea Mediatorilor Bancari din Romania va participa in data de 21.10.2011 la a doua plenara Fin Net, in Malta .

Consiliul Director al UMB l-a desemnat pentru a participa la lucrarile plenarei pe Dl.Marian Berar, vice-presedintele uniunii.

Plenara Fin Net  este organizata de catre Dl  Geoffrey Bezzina, Director in cadrul Autoritatii Serviciilor Financiare Malteze( The Malta Financial Services Authority) cu suportul si logistica Comisiei europene.

Lucrarile Plenarei se vor desfasura cu traducere simultana in / si/ din limbile franceza, engleza, germana , italiana si romana.

In cadrul plenarei, vor fi puse in discutie, aplicarea in practica, de catre statele membre, a Directivei 2007/64/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plata in cadrul pietei interne  privind transferurile de capital transfrontalier de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE si 2006/48/CE si de abrogare a Directivei 97/5/CE,  in special modalitatile de rezolvare ADR in cazul unui transfer de capital transfrontalier.

Romania a pus in practica aceasta Directiva prin OUG nr 113/2009.  Adoptarea  ordonante de urgenta s-a impus pentru a permite prestatorilor de servicii de plata organizarea activitatii proprii astfel incat sa fie atins obiectivul de creare a pietei interne comunitare, care impune asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul Uniunii Europene, subordonat principiului liberei circulatii a serviciilor de plata.

La elaborarea ordonantei a fost luate in considerare faptul ca, in lipsa unei reglementari imediate a serviciilor de plati, s-ar crea bariere de ordin tehnico- administrativ, care ar conduce atat la incapacitatea prestatorilor nationali de a-si indeplini obiectul de activitate, cat si la imposibilitatea desfasurarii activitatii de catre prestatorii de servicii inregistrati intr-un alt stat membru.

Astfel, s-a avut in vedere, a se evita posibilitatea declansarii procedurii de infringement de catre Comisie impotriva Romaniei, tinand cont de faptul ca aceste elemente constituie situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata si vizeaza interesul public,  in temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,

Ordonanta in cauza, reglementeaza conditiile de acces la activitatea de prestare a serviciilor de plata si de desfasurare a acesteia pe teritoriul Romaniei, supravegherea prudentiala a institutiilor de plata, precum si regimul privind transparenta pentru conditii si cerinte de informare privind serviciile de plata, drepturile si obligatiile corespunzatoare ale utilizatorilor serviciilor de plata si ale prestatorilor de servicii de plata in contextul prestarii de servicii de plata cu titlu profesional.

Ordonanta in cauza la art 178 alin 2 prevede faptul ca; Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor informeaza, dupa caz, reclamantul, in raspunsul formulat catre acesta, despre existenta procedurilor extrajudiciare de solutionare a disputelor(mediere sau arbitraj), iar la alin 3 al aceluiasi articol, faptul ca,in vederea solutionarii pe cale amiabila a eventualelor dispute si fara a se aduce atingere dreptului consumatorilor de a initia actiuni in justitie impotriva prestatorilor de servicii de plata care au incalcat dispozitiile ordonante  ori dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, consumatorii pot apela la procedurile extrajudiciare de solutionare a disputelor.

Aliniatul 4 al aceluiasi articol spune ca, in cazul incalcarii de catre institutiile de plata a dispozitiilor titlului II, utilizatorii serviciilor de plata se pot adresa Bancii Nationale a Romaniei in calitate de autoritate responsabila cu supravegherea prudentiala a institutiilor de plata.

Iar art 179 prevede:  Banca Nationala a Romaniei asigura aplicarea unor proceduri extrajudiciare de reparatie adecvate si eficace pentru solutionarea reclamatiilor cu care este sesizata din partea utilizatorilor serviciilor de plata care se considera prejudiciati de catre prestatorii de servicii de plata ce isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei, potrivit ordonante de urgenta. Utilizatorii serviciilor de plata pot sa apeleze la aceste proceduri de rezolvare a reclamatiilor in mod facultativ.

De asemenea, in cadrul plenarei vor fi puse in discutie cele doua rapoarte elaborate de Banca Mondiala pe linie de ADR , in care Uniunea Mediatorilor Nancari din Romania este evidentiata ca fiind singura institutie ADR din Romania competenta de a solutiona, prin formele de exercitare a profesiei a membrilor sai, litigiile ivite intre clienti si institutiile financiar bancare.

Tot odata in cadrul plenarei vor fi prezentate candidaturilor noilor membrii.

Dl Marian Berar va expune in carul plenarei Raportul privind activitatea UMB pe anul 2010 si va aduce in discutie problemele cu care se confrunta mediatorii din Romania ,datorate membrilor Consiliului de mediere.

Lucrarile plenarei pot fi urmarite in direct pe www.europa.eu.org

FIN-NET este o reþea ADR infiintata de catre Comisia Europeanã în februarie 2001. Ea reuneste 50 de state membre UE, printre care si Romania prin Uniunii Mediatorilor Bancari, care are ca scop solutionarea litigiilor in afara instantelor de judecata, sisteme care se ocupã de plângerile în domeniul serviciilor financiare ºi care se referã si la Norvegia, Islanda ºi Liechtenstein (Spaþiul Economic European - SEE).

Motivul pentru care a fost creata reteua  FIN-NET este acela de  a oferi cetatenilor UE acces mai uºor la procedurile de rezolvarea plangerilor in afara instantelor de judecata în cazurile litigiilor transfrontaliere, facilitând astfel piaþa serviciilor transfrontaliere.

Uniunea Mediatorilor bancari fata de cei lalti membrii FIN-NET este legata printr-un memorandum de înþelegere care reprezintã mecanismele ºi alte condiþii în care membrii se supun, în scopul de a facilita in afara instantelor de judecata soluþionarea litigiilor transfrontaliere.

Toþi membrii FIN-NET este  necesar a se conforma principiilor aplicabile organismelor responsabile pentru soluþionarea extrajudiciarã a litigiilor: acestea sunt stabilite în Recomandarea 98/257/CE a Comisiei din 30 martie 1998.

Aderarea la aceastã recomandare este deosebit de importanta, deoarece structura, natura ºi competenþa membrilor FIN-NET variaza în funcþie de nevoile serviciilor pietei interne a fiecarui stat membru.

În exercitarea funcþiilor sale, Uniunea Mediatorilor Bancari este hotãrâtã sã respecte urmãtoarele principii: independenþa, transparenþã, contradictorialitate, efiicacitate, legalitate, libertate,reprezentare(UMB asigurã cã pãrþile implicate în plângere ca au dreptul de a fi reprezentate sau asistate de cãtre un terþ pe parcursul tuturor etapelor procesului de rezolvare a  plângerii).

Uniunea Mediatorilor Bancari  este compusa dintr-un presedinte, vicepresedinte si secretar general.

Uniunea este independenta fata de de Consiliul de mediere ºi sistemul financiar-bancar.

Republica Malta, gazda a doua plenare Fin Net, este o tara din Europa de Sud , aceasta fiind un arhipelag in centrul Marii Mediterane, la 93 de km sud de Sicilia, Italia si la 288 de km nord de Tunisia, aceste insule amplasate strategic, au fost cucerite si stapanite de diferite puteri pe parcursul secolelor.

Malta are o suprafata de 316 km2 fiind unul dintre cele mai mici si mai dens populate state din lume.

Capitala de facto este Valletta, iar cel mai mare oras este Birkirkara. Pe insula principala se gasesc multe orase mici, ce formeaza o Zona Urbana Extinsa cu o populatie de 368.250 de locuitori (majoritatea populatiei din tara).

Malta are doua limbi oficiale: malteza (considerata a fi limba nationala) si engleza

Presedinte UMB
Tudor Tatu

Descarca agenda plenarei

agendaplenarymalta.doc

EXTFINANCIALSECTOR/Resources/Financial_Ombudsmen_Vol_1.pdf

EXTFINANCIALSECTOR/Resources/Financial_Ombudsmen_Vol_2.pdf

• AT THE INVITATION OF EUROPEAN COMISION THE UNION OF BANKING MEDIATORS,ROMANIA WILL PARTICIPATE TO THE SECOND PLENARY OF FIN-NET IN MALTA ON 21.10.2011

12.10.2011

 

AT THE INVITATION OF EUROPEAN COMISION ,THE VICE-CHAIRMAN OF UNION OF BANKING MEDIATORS,ROMANIA, MR. MARIAN BERAR WILL PARTICIPATE TO THE SECOND PLENARY OF FIN-NET IN  MALTA ON 21.10.2011.

The plenary will take place in Malta , oganise by Malta Financial Services Autority (MFSA) member of FIN-NET.
The Union of Banking Mediators is a member candidat of FIN-NET, the European out-of-court network for the resolution of disputes between consumers and financial services providers.

FIN-NET is a network established by the European Commission in February 2001. It links 50 out-of-court Alternative Dispute Resolution (ADR) schemes that deal with complaints in the area of financial services and covers the European Union, Norway, Iceland and Liechtenstein (European Economic Area – EEA).

The rationale for the creation of FIN-NET is to provide customers with easier access to out-of-court complaint procedures in cross-border cases, thus facilitating the market in cross-border financial services.

Members of FIN-NET are linked through a Memorandum of Understanding which outlines the mechanisms and other conditions to which members shall abide in order to facilitate out-of-court settlement of cross-border disputes.

All FIN-NET members are required to comply with the principles applicable to the bodies responsible for out of court settlement: these are set out in Commission Recommendation 98/257/EC of 30 March 1998. Adherence to this recommendation is particularly important since the structure, nature and competence of different FIN-NET members vary.

FIN-NET needs to be put in the broader context of the level of cross-border transactions in the financial services sector.

Where a financial services provider sets up a network of branches in different countries, normally the consumer will be contracting with a local branch and this will not be a cross border transaction.

Studies have indicated that the level of cross border transactions which fall within the scope of FIN-NET is small, normally less than 1% of total transactions.

FIN-NET provides its members with an appropriate mechanism for sharing experiences and exchanging information, which also has a positive effect on the complaints handling procedure.

This is primarily based on the two semi-annual meetings that allow networking among FIN-NET members but also provide information on recent developments at the European and national level.

The networking of ADRs is an important benefit for the Consumer Complaints Unit because it is evident that a number of complaints made by Rumanian consumers are fairly similar to those made by other European counterparts.

PRINCIPLES OF COMPLAINTS HANDLING

In the execution of its functions,  the Union Banking Mediators is committed to follow the following principles:

1. Independence

The Union of Banking Mediators  seeks to provide an impartial service which is accessible and freely available to the general public having complaints against financial entities and their services;

2. Transparency

The Union of Banking Mediators  ensures that consumers have all the information necessary about the procedures for handling their complaints on financial services transactions;

3. Adversorial

The Union of Banking Mediators ensures that the complainant, the financial entity and any other party interested in the complaint are given an opportunity to make representations.
The Union Banking Mediators has to inform the parties about the progress achieved;

4. Effectiveness

The Union of Banking Mediators  ensures that private consumers will benefit from the advantages of the consumer complaints handling procedures, i.e.:

i) access without being obliged to seek professional advice;
ii) low-cost service;
iii) a procedure which ensures minimum bureaucracy, no undue delays and which does not deprive the consumer of the protection afforded by consumer protection legislation or to bring an action before the courts for the settlement of the dispute;

5. Legality

The Union of Banking Mediators  ensures that the recommendation of the Union Banking Mediators does not result in the consumer being deprived of the protection afforded by the mandatory provisions of national legislation;

6. Liberty

The Union of Banking Mediators  ensures that any recommendation made by same is not binding on either the complainant or the financial entity. Therefore the parties to the complaint are not prohibited from resorting to court action for the settlement of the dispute;

7. Representation

The  Union of Banking Mediators  ensures that the parties to the complaint have a right to be represented or assisted by a third party during all stages of the complaint review process.

OPERATIONAL ASPECTS

SETUP

The Union of Banking Mediators is composed of a president, vice president and general secretary. Union is independent of the Mediation Council as regulator and control of mediation in Romania and of the banking system

DEALING WITH COMPLAINTS

Financial services are based on trust. However, one must distinguish between trusting blindly and trusting cautiously. It is easy but unfair to generalise on the way many financial products or services are offered to local consumers.

Similarly it is not fair to take the number of complaints received by the Ministry of Finance as representative of the way financial transactions are conducted in specific areas of financial services.

The fact that many financial products are sold, rather than bought, is not far from the truth. The same can be said for the fact that many consumers do not read the contracts which they sign.

As long as things do not go wrong, there is no cause to complain. Furthermore, it would be foolish to presume that a financial entity deliberately sells a product knowing that, in future, the process of sale or even the product itself, will eventually lead to a complaint.

On the other hand, one cannot deny the fact that many consumers may be disgruntled by the performance of a financial product or delivery of service of a financial entity and that is why all licensed entities are required to have in place easily accessible complaint handling procedures available to consumers.

This is not a formality created to dissuade consumers from making a complaint, rather, it is a necessary requisite of proper consumer-entity relationship, especially when things may unexpectedly go wrong..

It is expected that many consumers are sometimes reluctant to send a formal complaint in writing to their licence holders.

The Office of the Consumer Complaints Manager meets consumers from all walks of life, including those who believe that formalities should be done away with.

In reality, some complaints expose the true reason why some consumers may be dissuaded from complaining. Very often consumers are not comfortable with filling forms or writing a letter, even if such a situation may be resolved by having the form compiled by a trusted person of the complainant.

It is also never simple to understand how many consumers ended up being sold financial products which should have never been offered to them in the first place.

Regrettably, such consumers blindly entrust their hard-earned savings to mere sales staff, only to face a bitter situation some months or years later when it is too late to remedy the situation.

Although a prospective investor should be aware of his/her responsibilities prior to committing his/her savings into any financial product, undeniably some documentation is difficult to understand due to the language jargon, description of the product or both and many investors simply rely on the explanation which is relayed to them.

Many consumers are aware of the  the Union Banking Mediators  existence and there have been several occasions where consumers came to the Authority’s offices to lodge a complaint without first complaining to their financial entity.

The Union Banking Mediators  is taking a very firm stand on this and no complaint is registered with the  the Union Banking Mediators  if the financial entity is not given the opportunity to state its case (which a complainant then has every right to refuse).

There are some cases however, especially for insurance complaints, where complainants (including third party claimants) are left in limbo by some companies as to the progress of their claim. In these particular instances, the Union Banking Mediators  will accept to register a complaint from a third party claimant, if it perceives that there are unreasonable delays or that the insurer had not been in touch with the claimant for an abnormally long time.

Normally, a licence holder would include a reference in the final letter to the complainant stating that, should the latter refuse the conclusions of the complaint, the matter could be referred to the  Consumer Complaints Unit.

There is a trend – which manifested itself more during the year under review when compared to previous years – where licensed entities actually made us aware that a client of theirs would be calling or filing a complaint with the Unit against them.

Unusually, this occurs in the event of an impasse between the entity and the complainant despite several attempts by the former to explain a situation or a circumstance over which the former might not have had control.

The Consumer Complaints Unit is noticing this trend in the case of some complaints which for example relate to the performance of investment portfolios or valuations relating to cash surrender values of life insurance products.

The Consumer Complaints Act specifies that the Office of the Consumer Complaints Manager may only handle complaints from private consumers.

However, there are occasions where small companies too may have complaints against financial providers which do not necessarily require all the formalities of the Courts to be resolved but rather a low-key out-of-court system, such as the  complaints handling mechanism.

Technically, the Unit would not be acting wrongly if it outrightly refuses to handle complaints from directors of small companies.

Thus for the sake of practicality, in the case where the matter appears prima facie to be straightforward to conclude, the Unit may initially accept to carry out preliminary reviews of complaints from such entities (for example, if the Unit had similar complaints from private.

INVESTIGATING CASES

There are cases which may not require a lot of time to be reviewed.

This may happen if, for example, the complaint might have been reviewed previously and therefore it is likely that the outcome of the new case would be similar.

Some examples of these cases relate to complaints on charges (banking and investment services related complaints) and motor claims (such as delay in filing a claim or the right of a consumer to avail himself/herself of a courtesy car).

However, many cases have become fairly complicated to resolve within a very short time. In the year under review, several cases remained pending from 2010.

These cases were all relating to investments or investment portfolios which have failed following the collapse of financial markets during the second half of 2008.

The data of outstanding complaints as at end 2010 only gives a partial picture of the quantitative amount of complaints remaining outstanding.

The data does not however indicate the qualitative value of the underlying reason behind the complaints and the continuing process to investigate them.

In addition, many complaints straddle regulatory concerns which may take longer to resolve and this may not be easily understood by complainants.

Moreover, for the first time, the Unit had been faced with a mass complaint relating to specific investment products, which exposed features of the way such products might have been sold. The review process of these complaints will continue in earnest in 2011.

In handling a complaint, the  the Union of Banking Mediators considers all legislative aspects, industry practice and other cases previously reviewed. In this respect, the  the Union of Banking Mediators  issues its recommendations on the basis of what it believes to be fair and reasonable. In doing so, the Union of Banking Mediators takes into account the law, rules and good practice in the industry.

In fact, in the majority of cases, the  the Union of Banking Mediators  approach is largely based on what a formal judicial setup is likely to do in similar circumstances. In some other cases, the complainant may not have legal grounds to have his/her case upheld.

However, the Union of Banking Mediators  may put forward arguments for the financial entity to compensate a complainant purely on moral or compassionate grounds.

Depending on the circumstances of the case and the disposition of the financial entity, such recommendations may be accepted and compensation awarded (purely on an ex-gratia basis). In some areas, good industry practice has developed separately from the law.

Chairman

Tatu  Tudor

Descarca agenda plenarei

agendaplenarymalta.doc

EXTFINANCIALSECTOR/Resources/Financial_Ombudsmen_Vol_1.pdf

EXTFINANCIALSECTOR/Resources/Financial_Ombudsmen_Vol_2.pdf

 

• UNIUNEA MEDIATORILOR BANCARI EVIDENTIATA IN RAPOARTELE BANCII MONDIALE PE LINIE DE ADR

19.9.2011

Banca Mondiala a elaborat in cursul lunii iunie 2011 doua rapoarte cu privire la modalitatile de rezolvarea litigiilor, prin ADR, in sectorul-  financiar bancar, din unele state membre ale Comunitatii Europene.

In ambele rapoarte ce ne-au fost trimise de catre Comisia Europeana, Uniunea Mediatorilor Bancari este evidentiata pozitiv, ca fiind singurul organism din Romania specializat in medierea litigiilor dintre institutiile financiar - bancare si consumatori.

Datorita demersurilor incepute de conducerea Uniunii Mediatorilor Bancari, la inceputul anului 2011 pe langa Comisia europeana pentru ca UMB sa fie acreditata ca membru cu drepturi depline, ceia ce s-a si realizat, medierea din Romania a capatat un plus de valoare, iar meritele pe care membrii Consiliului de mediere si le aroga precum ca,Romania a fost laudata la capitolul mediere de Comisia europeana, se datoreaza informarilor periodice facute Comisiei in acest an de catre conducerea Uniunii Mediatorilor Bancari, informarii in cuprinsul carora au fost mentionate in repetate randuri L 192/2006 si Consiliul de mediere.

In cele doua rapoarte elaborate de Banca Mondiala  se face referire si de Consiliul de mediere ca autoritate de autorizare tot datorita Uniunii Mediatorilor Bancari.

Rapoartele Bancii Mondiale au fost intocmite de catre Mr.David Thomas si Francis Frizon si vor fi prezentate integral in cadrul celei de a doua Plenare FIN NET care va avea loc la sfarsitul lunii octombrie in Malta, plenara la lucrarile careia din partea Uniunii Mediatorilor Bancari va fi delegat sa participe Dl Marian Berar Vice-presedintele uniunii

Aici puteti descarca cele doua rapoarte ale Bancii Mondiale

Financial_Ombudsmen_Vol_1.pdf

Financial_Ombudsmen_Vol_2.pdf

MASURI PENTRU APLICAREA MEDIERII IN LITIGIILE TRANSFRONTALIERE

01.08.2011

Directiva Uniunii Europene privind medierea, in vigoare din 21 mai 2011, se aplica atunci cand doua parti implicate intr-un litigiu transfrontalier sunt de acord in mod voluntar sa solutioneze litigiul prin intermediul unui mediator impartial. In opinia Comisiei Europene, toate statele membre ale UE ar trebui sa dispuna in prezent de masuri de transpunere a directivei. Cu toate acestea, noua state membre nu au notificat inca toate masurile de drept intern necesare pentru a pune pe deplin in aplicare directiva. Ca urmare, Comisia Europeana a initiat proceduri judiciare prin trimiterea de „scrisori de punere in intarziere” pentru urmatoarele tari: Republica Ceha, Spania, Franta, Cipru, Luxemburg, Tarile de Jos, Finlanda, Slovacia si Regatul Unit. Tarile au la dispozitie doua luni pentru a raspunde. „Accesul la justitie este o piatra de temelie a spatiului european de justitie. Medierea este o alternativa importanta la prezentarea in instanta in cazul litigiilor transfrontaliere si partile pot fi ajutate sa ajunga la o intelegere amiabila. Astfel se economisesc timp si bani, iar partile implicate in cazuri familiale care au deja o componenta emotionala sunt scutite de traumele suplimentare pe care le presupune infatisarea in instanta. Fac apel la cele noua state membre sa procedeze de urgenta la finalizarea transpunerii astfel incat cetatenii si intreprinderile sa isi poata exercita pe deplin drepturile lor”, a declarat Viviane Reding, vicepresedinte al Comisiei si comisar UE pentru justitie. Comisia poate initia actiuni judiciare impotriva statelor membre care nu transpun corect legislatia UE sau nu notifica adoptarea de masuri nationale pentru punerea in aplicare a normelor UE. Procedura in constatarea neindeplinirii obligatiilor (infringement) debuteaza cu o cerere de informatii („scrisoare de punere in intarziere”) adresata statului membru vizat, care trebuie sa raspunda intr-un termen specificat, de obicei doua luni. In cazul in care Comisia nu este multumita de informatiile primite si concluzioneaza ca statul membru in cauza nu si-a indeplinit obligatiile care ii revin in conformitate cu dreptul UE, aceasta poate trimite statului membru o cerere oficiala pentru a se conforma legislatiei UE (un „aviz motivat”), prin care invita statul membru sa informeze Comisia cu privire la masurile luate pentru a se conforma intr-o anumita perioada de timp, de obicei in termen de doua luni. In cazul in care un stat membru nu isi indeplineste obligatia de a se conforma cu legislatia UE, Comisia poate decide sa sesizeze Curtea de Justitie a UE. Cu toate acestea, in peste 90% din cazurile de neindeplinire a obligatiilor, statele membre se conformeaza inainte de sesizarea Curtii. Daca hotararea Curtii nu este favorabila statului membru, acesta trebuie sa ia masurile necesare pentru a respecta hotararea.

Statele membre trebuie sa se asigure de faptul ca acordurile rezultate in urma medierii pot fi executate. Conform unui studiu recent finantat de UE, timpul pierdut prin neutilizarea medierii este estimat, in medie, la intre 331 si 446 de zile suplimentare in UE, costurile juridice suplimentare variind de la 12471 euro la 13738 euro pe caz.

 

• CONFERINTA ,,MEDIEREA FINANCIAR-BANCARA, PREZENT SI VIITOR, EDITIA A II A" 08.04.2011 CONSTANTA

31.03.2011

Uniunea Mediatorilor Bancari  (UMB) organizeaza la Constanta conferinta ,,Medierea financiar-bancara, prezent si viitor -  Editia a II a”.

Evenimentul va avea loc in data de 08.04.2011, ora 12.00, la Hotel Class din Municipiul Constanta - Str: Rascoala din 1907 Nr. 1

La lucrarile conferintei sunt asteptati sa participe consumatori de servicii financiar-bancare, reprezentanti ai Primariei Constanta, magistrati,politisti, reprezentanti ai Comisariatului pentru Protectia Consumatorului Constanta, lucratori bancari, practicieni in insolventa, executori judecatoresti, avocati, consilieri juridici, mediatori,cadre universitare, studenti, reprezentanti ai mass media etc.

Evenimentul are ca scop infiintarea Sucursalei Constanta a UMB, precum si promovarea medierii ca solutie alternativa de rezolvare a conflictelor din sistemul financiar-bancar, tinand cont de criteriile prevazute in Recomandarea 98/257/CE a Comisiei din 30 martie 1998 privind principiile aplicabile organismelor responsabile de solutionarea extrajudiciara a litigiilor referitoare la consum, respectand in cadrul activitatii ADR principiile:independentei, transparentei, contradictorialitatii, eficacitatii, legalitatii, libertatii si al reprezentarii.

Uniunea Mediatorilor Bancari este legal infiintata, fiind persoana juridica romana de drept privat, fara scop patrimonial, neguvernamentala si apolitica, independenta, in temeiul dreptului de libera asociere prevazut de art. 9 si 37 din Constitutia Romaniei si in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificarile   ulterioare, a Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice precum si a art.24 din Legea nr. 192/2006 privind functionarea si organizarea profesiei de mediator, modificata si completata de Legea nr. 370/2009.

Personalitatea juridica i-a fos consfintita prin Hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila nr. 313/11.11.2009 emisa de catre Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, detinand Certificatul de inregistrare in Registrul Asociatiilor si Fundatiilor nr. 117 din 02.12.2009.

Uniunea Mediatorilor Bancari este specializata in medierea conflictelor dintre institutiile financiar-bancare (banci, societati de leasing sau de asigurari) si clientii acestora, respectand Standardele Europene ale Medierii elaborate de Institutul International de Mediere (IMI) din Irlanda precum si Memorandum of Understanding on a Cross-Border Outof-
Court Complaints Network for Financial Services in the European Economic Area

De la infiintare, Uniunea Mediatorilor Bancari sa implicat activ in dezvoltarea si punerea in practica a schemei ADR in sectorul financiar - bancar din Romania, reusind in scurt timp constientizarea, atat a institutiilor financiar - bancare cat si a consumatorilor de servicii sa foloseasca in cazul unei neintelegeri o alternativa de rezolvare a disputei inainte ca acestea sa apeleze la o autoritate cu atributii jurisdictionale.

Conducerea Uniunii Mediatorilor Bancari va depune toate eforturile pentru ca mediatorii autorizati membri ai UMB, prin intermediul formelor legale de exercitare a profesiei, sa asigure servicii de mediere la standarde ridicate, cu respectarea principiilor fundamentale ale profesiei.

Toti mediatorii autorizati membri ai UMB au pregatirea necesara medierii conflictelor in domeniul financiar-bancar, fiind de profesie juristi, economisti, experti contabili autorizati, specialisti finante-banci, precum si absolventi ai unor cursuri de pregatire suplimentara in domeniu, efectuate atat in tara, cat si in state ale Comunitatii Europene.

Pentru persoanele interesate, confirmarea participarii se poate face pana in 06.04.2011  orele 12,00 la e-mail corneliaibucur@yahoo.com sau la tel.0723576606, persoana de contact, D-na mediator Cornelia Bucur

Evenimentul va fi urmat de o conferinta de presa sustinuta de conducerea Uniunii Mediatorilor Bancari.

Participarea este gratuita.

Descarca invitatia.doc

• DISCURSUL DL-UI JOHN DALLI MEMBRU AL COMISIEI EUROPENE LA SUMMIT-UL ADR PENTU PIATA INTERNA SI A CONSUMATORULUI EUROPEAN

20.03.2011

SUMMIT ON ALTERNATIVE DISPUTE RESOLUTION FOR HE INTERNAL MARKET AND CONSUMERS EUROPEAN PARLIAMENT

Brussels, Belgium,  Belgia, 16 martie 2011

Honourable Members of Parliament, Ladies and Gentlemen,

I am very pleased to open this Summit on Alternative ispute Resolution (ADR), which we have organisedjointly with the European Parliament.
Every day, consumers face difficulties in their commercial ransactions – particularly with cross border transactions– be it with a product, a service, a retailer or a provider. Two typical examples:

A group of Bulgarian consumers book tickets fromSofia to Barcelona from a Spanish on-linereservation centre.

A few days later the Sofia-Barcelona-Sofia route is no longer available.

A Greek consumer ordered some clothing from afootball club in the UK. Free shipping was offered.The consumer’s credit card was charged for the hipping costs and two of the ordered items were notdelivered.
The losses incurred by European consumers due toproblems with purchased goods or services are estimatedat 0.4% of Europe’s GDP. Currently, 46% of consumers ake no action after something goes wrong and a firstunsuccessful contact with the trader.
As European Commissioner with responsibility for onsumer Affairs, I want to make sure that consumerscan resolve their disputes with a trader out-of-court in a ow-cost way.

This would boost the confidence of consumers when hopping across borders. Such active participation of onsumers will stimulate demand for goods and services,both off and on-line, leading to more healthy and ompetitive markets.

Companies will also be moreinclined to offer services of higher quality so that onsumers have no or less grounds for claims and, if so,that these claims are handled more efficiently.
The Commission has emphasised these objectives in its ommunication: “Towards a Single Market Act”.

Citizens should be at the very heart of the Single Market.
If we can provide the right framework, citizens will be a undamental engine for growth.

Where do we currently stand?
The Commission has already been active in promoting DR.

Two Recommendations have established a numberof minimum guarantees that ADR schemes should espect, including independence and effectiveness.In some specific sectors, including telecoms and energy, uropean legislation requires the establishment ofadequate and effective ADR schemes.
As a result, over the last decade, ADR mechanisms have ertainly progressed in Europe. Today, there are morethan 700 ADR schemes across the EU.
Why is there a need for further action?
Yet despite these encouraging developments, there is lear evidence that ADR has not yet reached its fullpotential.
The public consultation launched on 18 January identified hree main shortcomings that hinder the effectiveness ofADR in the EU.
First, important gaps, both sector-specific andgeographical, persist in most Member States.

ADR schemes do not exist in all business sectors.For example, although there are ADR schemes in he financial services field, some parts of this sectorremain uncovered.
Moreover, not all traders are signed up to an existing DR scheme. For example, in the Netherlands, notall airline companies have signed up to the ADR cheme in the transport sector.

Some regions of the EU lack out-of-court dispute resolution mechanisms. In Portugal for example, thecurrent regional arbitration centres dealing with consumer disputes do not cover the whole of thecountry.
Plus, only 62% of consumer ADR schemes deal with laims from consumers residing in another MemberState.
Very few ADR schemes deal exclusively with internet transactions. And the availability of ADR insolving consumer disputes related to e-commerce transactions is scattered and incomplete

Second, awareness of ADR remains low bothamong consumers and businesses. A recent Eurobarometer survey showed that 40% ofretailers were unaware of ADR. In addition, consumers do not have easy access to detailedinformation on ADR procedures.
Third, traders are often less than willing to engage in ADR schemes. At present, 64% of ADR schemesare voluntary and only 6% of European traders are members of such a scheme.

I trust that this afternoon's discussion will address these issues in more detail.The views generated by today's event will supplement the outcome of the public consultation. I therefore count onyour active participation and your contributions, which are, of course, of great value to us.

As the public consultation closed only yesterday, it is too early for me to give you a detailed overview of the results.

I can, however, tell you that we have received many replies and that the next step is to prepare a summarythat will be published in the coming weeks.
The way forward The Commission has included in its work-programme forthis year a legislative proposal on Alternative Dispute Resolution.

I am pleased to note that both the Parliament and the Council support the Commission's work in this regard:

The Council underlined the importance of ADR in itsConclusions of last December on the Single MarketAct; and
Only this morning, the Parliament's IMCOCommittee voted on three reports on the SingleMarket Act.

ADR should therefore be one of the key priorities for which co-legislators should aim for rapid adoption in2012.
So much for the timing – what about the content of any much proposal?

We need to make sure that any consumers wherever he lives, who buys goods or services from any tradersituated somewhere in the Single Market can refer any dispute to an ADR scheme.

In addition, we want to ensure that these schemes offer a service of good quality to consumers and traders.

Thismeans, for example, that they are impartial and work efficiently.E-commerce is a sector with great potential, not yet fully exploited.

Currently, only 8% of EU consumers buy goodsand services on-line from a trader located in another Member State.

The Commission's Digital Agenda recognises this problem.In this respect, we have to make sure that ADR can workefficiently in relation to disputes linked to e-commerce transactions. This could be done by handling the entireprocess on-line.
This would reinforce the work already done on crossborder mediation via the Mediation Directive.

Honourable Members, Ladies and Gentlemen,

These are my preliminary views on the way forward.
I look forward to a rich and informative debate today, which will support our efforts.We, the institutions, together with Civil Society and representatives of Member States have a greatopportunity to devise a well-targeted and effective
measure, to bolster the position of consumers and oil the wheels of the Internal Market.

Let's grasp it.

Nota:  vor fi publicate si alte materiale legate de summit- ul ADR, pe masura ce ele ne parvin.

Conducerea Uniunii Mediatorilor Bancari asigura toti mediatorii ca va depune in continuare toate eforturile pentru ca medierea sa functioneze in Romania, cautand pe orice cale sa isi extinda relatiile la nivel UE si international.

Relatiile noastre sunt de fapt relatiile tuturor mediatorilor din Romania

programadrsummit1603.pdf

• SUMMIT-UL ADR PENTRU PIATA INTERNA SI A CONSUMATORILOR DE LA BRUXELLES - CE SA DISCUTAT

UNIUNEA MEDIATORILOR BANCARI LA ORA DE BILANT

28.12.2010

Criza i-a adus pe romani in sapa de lemn, multi dintre acestia datorita scaderilor salariale ori a pierderii locurilor de munca au ajuns, sau sunt, in imposibilitatea de a-si mai plati ratele la banca fiind in pericol sa-si piarda casele, terenurile ori masinile, iar multe dintre societatile comerciale si-au inchis portile intrand in insolventa s-au declarandu-se falimentare.

Scopul fiecaruia, persoane fizice ori juridice, il reprezinta gasirea unei solutii viabile pentru redresare, in vederea acoperirii in timp cat mai scurt si in proportie cat mai mare a datoriilor acumulate.

Venind in ajutorul acestora, Conducerea Uniunii Mediatorilor Bancari a depus , in anul tocmai ce se incheie, corespunzator si primului an de fiinta, toate eforturile pentru ca mediatorii autorizaþi, membrii ai uniunii, prin intermediul formelor legale de exercitare a profesiei, sa contribuie in mod real la diminuarea acestor stari de fapt printr-o informare corecta a clientilor sai privind avantajele folosirii procedurii de mediere in cazul unui litigiu si sa asigure servicii de mediere la standarde ridicate cu respectarea principiilor fundamentale ale profesiei.

• in domeniul bancar 67% din totalul solicitarilor s-au finalizat pozitiv prin acceptarea incheierii contractului de mediere si a unui acord de mediere, 24% negativ, prin neacceptarea de catre una din parti a incheierii contractului de mediere si 9% prin denuntarea unilaterala a contractului de mediere.
• in domeniul leasingului 34% din totalul solicitarilor s-au finalizat pozitiv prin acceptarea incheierii contractului de mediere si a unui acord de mediere, 66% negativ, prin neacceptarea de catre una din parti a incheierii contractului de mediere.
• in domeniul asigurarilor 81% din totalul solicitarilor s-au finalizat pozitiv prin acceptarea incheierii contractului de mediere si a unui acord de mediere, 19% negativ, prin neacceptarea de catre una din parti a incheierii contractului de mediere.

Medierea financiar bancara este un mecanism de evitare si diminuare a colapsului financiar si consta intr-o intelegere intre debitor si creditor in ceea ce priveste modul in care debitorul, aflat in dificultate financiara, isi va plati datoriile.

Debitorul trebuie sa-si anunte din timp creditorii cu privire la faptul ca are dificultati si sa le ceara sansa de a se redresa, propunandu-le un plan concret si coerent de reorganizare in acest sens.

Creditorii trebuie convinsi sa accepte planul propus, precum si faptul ca si-ar putea primi banii in conditii mai avantajoase in cazul intelegerii dintre ei intervenita la finele procedurii de mediere, decat in cazul insolventei, al falimentului ori al executarii silite.

Numai daca procedura de mediere esueaza si in cadrul ei nu se ajunge la un compromis, se va trece la insolventa, faliment ori executare silita.

In vederea declansarii procedurii de mediere, creditorul sau debitorul poate solicita declansarea procedurii de mediere unui mediator, membru al Uniunii Mediatorilor Bancari care, la randul sau cere acordul celei lalte parti.

Partea solicitata dandu-si acordul prin semnarea contractului, mediatorul declanseaza procedura de mediere. In cazul in care, partea careia i sa cerut acordul nu consimte, medierea se considera neacceptata.

Cand ambele parti doresc sau isi propun sa urmeze procedura medierii, creditorul si debitorul de comun acord isi aleg unul sau mai multi mediatori, membrii ai Uniunii Mediatorilor Bancari si in baza acordului scris al acestora, este declansata procedura medierii

Onorariul mediatorului va fi stabilit prin negociere cu debitorul si creditorul, avadu-se in vederea complexitatea litigiului, timpul acordat, numarul sedintelor, valoarea litigiului etc si va fi suportat de catre parti in mod egal ori cum convin partile.

Daca legea nu prevede altfel, partile - clentii bancilor sau bancile - pot recurge la mediere inainte sau/ori dupa declansarea procedurii de insolventa sau in faza de executare silita, in fata instantelor competente, convenind sa solutioneze pe aceasta cale orice conflicte izvorate din contractele de credit.

Medierea are loc, de regula, la sediul mediatorului, sediul Uniunii Mediatorilor Bancari sau in alt loc stabilit de comun acord de catre mediator cu banca creditoare si debitorul persoana fizica sau juridica.

Pe timpul desfasurarii procesului de mediere, reprezentantul bancii creditoare ori alt creditor si debitorul, au dreptul sa fie asistati de avocat(i) sau de alte persoane(pentru debitor pe baza de procura speciala), in conditiile stabilite de comun acord.

Intre mediator, pe de o parte, creditor si debitor aflati in litigiut, pe de alta parte, se incheie Contractul de mediere.

Daca, pe parcursul medierii, apare o situatie de natura sa afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau impartialitatea mediatorului, acesta este obligat sa o aduca la cunostinta reprezentantului creditorului si debitorului, care vor decide asupra mentinerii sau denuntarii contractului de mediere.

Cand creditorul si debitorul au ajuns la o intelegere, se redacteaza un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestia in baza caruia, la sediul creditorului se intocmeste un act aditional la contractul initial de imprumut, dupa caz, a carei respectare devine obligatorie atat debitorului cat si creditoruluii, ne mai fiind necesar a fi supus autentificarii notarului public sau verificarii instantei de judecata, dupa caz.

• DL TUDOR TATU PRESEDINTELE UNIUNII MEDIATORILOR BANCARI A DEVENIT MEMBRU AL ASOCIATIEI INTERNATIONALE DE ARBITRAJ(AIA)

12.12.2010

Asociaþia Internaþionala de Arbitraj este o organizatie non-profit, cu un numar tot mai mare de membri, printre arbitri si mediatori internaþionali.

AIA a fost infiintata cu scopul de a facilita arbitrajul, mediere si formele generale de solutionare a litigiilor la nivel international.

AIA sa dezvoltat intr-o organizatie care activeaza in domeniul dreptului international privat pentru a satisface nevoile de evolutia si crestere rapida de solutionare a litigiilor in cadrul comunitatii internationale.

AIA ofera informatii, instruire si activitati educationale pentru a extinde promovarea  arbitrajului si ADR la nivel global prin asigurarea de parteneriate cu diverse organizatii si parti dornice sa se implice in viata asociatiei.

AIA organizeaza constant conferinte si seminarii pentru a dezvolta parteneriate in domeniul international si sa ofere comunitatii internationale de arbitri si a profesionistilor ADR cu expunere continua la cele mai recente evolutii internationale, activitati si oportunitati in domeniu.

AIA continuu incurajeaza participarea si contributia membrilor sai in vederea realizarii obiectivelor asociatiei.

AIA poate ajuta la introducerea de arbitri si mediatori, insa nu este un institut de arbitraj si nu numeste arbitri.

AIA, de asemenea, incurajeaza si promoveaza burse de publicare, si este un forum pentru discursuri juridice.

AIA organizeaza cursuri de formare si activitati educationale pentru a incuraja pregatirea  continua si acuratetea profesionala a membrilor sai.

Asociatia Internationala de Arbitraj
146, Avenue Louise 146, Avenue Louise
B-1050 Brussels B-1050 Bruxelles
Belgium Belgia

Tel : +32 2 643 33 01 Tel: +32 2 643 33 01
Fax : +32 2 646 24 31 Fax: +32 2 646 24 31

Tudor Tatu	Tudor Tatu Chisinau 8  02153 Bucuresti Romania
Email	Send a mail
Telephone	+40744750036
Lawfirm	UNIUNEA MEDIATORILOR BANCARI
Languages	Romana
Bar Admission	2007
Degree(s)	Mediere
Specialties	Mediere bancara si de afaceri
Arbitrator experience	Nu
	This member is mediator Lista tuturor membrilor AIA

• CRIZA, LITIGIILE SI MEDIEREA

08.12.2010. Criza financiara a condus la o crestere alarmanta a litigiilor comerciale intre societatile din Romania, iar majoritatea administratorilor recurg la instanta pentru a - si rezolva conflictele cu partenerii de afaceri.

Daca sunteti agent economic si aveti un litigiu cu un altul, demersul este mult mai ieftin si mai eficient decat o actiune in instanta folosind procedura medierii.

Litigiile comerciale au ajuns sa faca parte din rutina unei economii lovite de criza economica, motiv pentru care pe rolul instantelor de judecata se afla mii de dosare al caror termen de solutionare poate sa fie amanat ani la rand.

Putini agenti economici stiu ca au la indemana un instrument mult mai eficient si mai putin costisitor la care pot apela pentru a-si rezolva conflictele: medierea.

In Romania functioneaza la nivel national de cateva luni bune, Oficiul National de Mediere, litigii penale, civile si comerciale iar in cadrul acestuia Centrul European pentru Medierea Litigiilot Transfrontaliere care au avut grija sa se adapteze repede la contextul socio-economic actual prin reducerea tarifelor practicate in 2010 pe seama cresterii cererii si a lipsei de lichiditati cu care se confrunta mediul de afaceri national.

Taxele de mediere, in care sunt incluse si onorariile mediatorilor, se situeaza, de fiecare data, sub nivelul taxelor judiciare de timbru practicate de instantele judecatoresti, avantajul crescand direct proportional cu valoarea litigiilor.

De exemplu, in cazul unui litigiu care are ca obiect suma de 100.000 de lei se percepe o taxa de mediere si onorariu mediator care depaseste cu putin 1000 lei, cu TVA inclus.

O alta veste buna este aceea ca firmele recomandate de alte firme, clienti ai Oficiului National de Mediere, beneficiaza de o reducere substantiala in functie de valoarea litigiului, solicitantii avand posibilitatea sa achite taxele si in rate.

In schimbul onorariului, agentii economici, care apeleaza la serviciile Oficiului National de Mediere, beneficiaza de confidentialitate si de un termen garantat de solutionare a litigiului de maximum trei luni.

Acordul de mediere incheiat la finalul procesului de mediere reprezinta legea partilor, putand fi supus legalizarii de catre Notarul Public, el devenind titlu executoriu ori supus verificarii instantei de judecata fara alte costuri, asa ca succesul unui astfel de demers este garantat de legislatia in vigoare.

In plus, acordurile de mediere pot fi recunoscute si executate pe plan international cu conditia ca legislatia tarii respective sa prevada acest lucru.

Cheia succesului: o clauza contractuala specifica

Din pacate, nu orice contract poate face obiectul unei medieri comerciale, intrucat, pentru a se putea recurge la mediere, este necesara o clauza care sa faca referire directa la acest aspect.

In aceste conditii, specialistii ONM, ii sfatuiesc pe agentii economici ca, in vremuri de criza, cand riscurile de nerespectare a termenelor scadente creste, sa treaca in contractele nou incheiate o clauza care sa permita medierea.

In lipsa acestei prevederi contractuale, partile agenti economici pot apela la folosirea procedurii de mediere, lucru legat de vointa lor.

In pofida nenumaratelor beneficii aduse agentilor economici de o astfel de practica, slaba informare a celor care pot recurge la mediere sau numarul mare al contractelor comerciale incheiate pe genunchi, conduce la o activitate destul de redusa a ONM in comparatie cu potentialul pietei.

Nu putem face o comparatie a rezolvarii litigiilor comerciale prin mediere cu anii precedenti, intrucat ONM este infiintat decat de doua luni.

Este aici, in Romania, ca agentii economici sa isi poata rezolva problemele litigioase cu celeritate si la costuri reduse.

Potrivit cazuistici reduse, majoritatea solicitarilorr fac obiectul unor sesizari la intarzieri de plata sau al unor probleme care deriva din calitatea slaba a produselor si serviciilor, situatie in care se poate solicita restituirea debitului si penalitati pentru intarziere.

Litigiile se solutioneaza de catre mediatori specialisti in domeniul juridic si economic care preiau dosarele in functie de competenta fiecaruia in parte.

• Cateva consideratii de natura constitutionala legate de procedura recuperarii creantelor comerciale

08.12.2010. Problema recuperarii creantelor comerciale este una importanta pentru mediul de afaceri, dar si pentru stat, pentru ca operatori economici puternici pot da stabilitate bunei functionari a institutiilor, iar actorii din sfera comerciala pot sa-si achite obligatiile ce le revin fata de bugetul de stat, bugetele speciale si fata de bugetul comunitatilor locale, cat si alte obligatii.

Pentru rezolvarea rapida a problemelor creditorilor Ordonanta de urgenta nr. 119 din 24 octombrie 2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I-a, nr. 738 din 31 octombrie 2007, pune la indemana operatorilor economici mijloacele procedurale pentru recuperarea creantelor. Ordonanta a fost aprobata prin Legea nr. 118 din 27 mai 2008, lege publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I-a, nr. 410 din 02 iunie 2008.

Curtea Constitutionala, la randul ei, s-a pronuntat asupra actului in repetate randuri, de retinut cateva din  deciziile facute public [1].

Din analiza acestor decizii rezulta urmatoarele aspecte importante pentru partile din litigiu, dar si pentru jucatorului care se pronunta asupra cererii creditorului.

a) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 nu cuprinde dispozitii contrare accesului liber la justitie si dreptului partilor la un proces echitabil. Actul normativ instituie toate garantiile procedurale atat pentru creditor, cat si pentru debitor.

b) Ordonanta prevede necesitatea solutionarii cu operativitate a litigiilor comerciale, situatie importanta in aceasta perioada de criza din economie. Intreaga procedura referitoare la cererea privind creanta de plata sa nu poata depasi 90 de zile de la data introducerii cererii creditorului, in general. De asemenea ordonanta de plata irevocabila pronuntata de instanta competenta constituie titlu executoriu si nu incalca drepturile debitorului. Acesta din urma are posibilitatea sa isi formuleze apararile si sa administreze orice proba prin parcurgerea fazelor de judecata reglementate de actul normativ, precum si prin posibilitatea formularii contestatiei la executare, potrivit dreptului comun.

c) Pentru solutionarea cererii, judecatorul dispune citarea partilor, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila referitoare la pricinile urgente, pentru explicatii si lamuriri, precum si pentru a starui in efectuarea platii s.................Continuarea pe sursa

• Utilizarea unei pagini de internet nu determina aplicarea normelor de protectie a consumatorilor UE(08.12.2010 litigiu transfrontalier)

Simpla utilizare a unei pagini de internet de catre comerciant nu determina in sine aplicarea normelor de competenta care protejeaza consumatorii din celelalte state membre ale Uniunii Europene, potrivit unei decizii de marti a Curti de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) de la Luxemburg, informeaza Mediafax.

Curtea de Justitie precizeaza normele de competenta judiciara ale dreptului Uniunii Europene aplicabile contractelor de consum in cazul in care o oferta de serviciu este propusa online.

Regulamentul Uniuniii Europene referitor la competenta instantelor in materie civila si comerciala prevede ca actiunile indreptate impotriva persoanelor domiciliate pe teritoriul unui stat membru trebuie, de regula, sa fie formulate in fata instantelor statului in cauza.

Regulamentul prevede de asemenea ca litigiile nascute din relatii contractuale pot fi solutionate de instanta de la locul in care obligatia care decurge din contract a fost sau urmeaza a fi executata. Cu toate acestea, atunci cand este vizat un contract de consum, se aplica norme de protectie a consumatorului.

In cazul in care comerciantul "isi directioneaza activitatile" spre statul ..................Continuarea pe sursa

• MEDIEREA MARPLAXISULUI MEDICAL, O SOLUTIE CARE SCUTESTE VICTIMELE MEDICILOR DE UMILINTE SI TIMP PIERDUT 

Conferentiar doctor Cristian Stan – medic primar legist la INML “Mina Monovici” Bucuresti - a lansat recent o lucrare despre malpraxisul medical, care poarta acelasi titlu “Malpraxisul Medical”, o problema des intalnita in tara noastra, si la care, pana acum, nici Colegiul Medicilor, nici instantele, nu au gasit o solutie rapida si multumitoare atat pentru victimele medicilor, cat si pentru acestia din urma.

Conferentiarul Cristian Stan propune, in cartea sa “Malpraxisul Medical”, medierea, ca o solutie simpla si accesibila tuturor pacientilor, care nu vor mai fi nevoiti sa stea ani de zile pe la comisiile medicale, pe la Colegiul Medicilor, parchete si ulterior instante, pentru a primi despagubiri sau pentru a obtine condamnarea medicului. Dupa cum opineaza Cristian Stan “in mediere are loc un proces paradoxal, in care nimeni nu recunostea ca are vreo vina dar toata lumea acuza” dar, in cadrul unui dialog indrumat de un mediator, partile ajung la un acord.

“Mediatorul creeaza un climat de comunicare intre medic si pacient”

Conferentiarul Cristian Stan a explicat ca medierea reprezinta o solutie mult mai simpla si mai diplomatica decat solutia clasica, aceea a recurgerii la instanta pentru a primi despagubiri in cazul stabilirii unui malpraxis. Pentru a-si sustine solutia propusa, Stan a dat mai multe argumente: “Multi factori militeaza in favoarea implementarii unei proceduri de mediere, pentru a se evita ca medicul si pacientul sa ajunga in instanta, deoarece procesul face mult mai complicate eforturile depuse de victime, atat din punct de vedere psihologic si financiar. In plus, definirea unui mecanism de compensare dincolo de logica judiciara, scurteaza durata procedurii in mod semnificativ. In mediere are loc un proces paradoxal, in care nimeni nu recunoaste ca are vreo vina, dar toata lumea acuza.

De fapt, o parte importanta a procesului de mediere este constituita din dialog, in care are loc un schimb de informatii intre parti”. Foarte multi pacienti care reclama un malpraxis medical nu au, in prezent, ocazia de a se intalni cu medicul pe care il acuza, pentru a ii cere explicatii, sau pentru a se intelege cu el, macar cu privire la reparatia medicala pe care cadrul medical ar trebui sa o asigure.

Dialogul din timpul medierii, asa cum este descris de conferentiarul Cristian Stan, “este facilitat de un mediator, care incearca sa creeze un climat de comunicare in care medicul si pacientul au oportunitatea de a vorbi si, cel mai important, de a se asculta unul pe altul. Fiecare parte are posibilitatea de a familiariza cealalta parte cu suferinta lui”. Cei mai multi mediatori cu experienta in medierea cauzelor de malpraxis au sustinut ca dialogul nepatimas este “un factor important pentru solutionarea unei cereri de mediere”.

“Medierea este in umbra legii, o negociere facilitata si nu stabileste vinovatia sau nevinovatia unei parti”

Conferentiarul Cristian Stan a explicat modul in care are loc un proces de mediere, care sunt obligatiile, dar si beneficiile pe care le au partile in finalul unei medieri reusite. Astfel, Stan a aratat ca “medierea in umbra legii” inseamna de fapt ca ” ambele parti cauta sa inteleaga si sa convinga cealalta parte, ca estimarea sa este cea mai buna”. In ceea ce priveste chintesenta unui proces de mediere, Stan a explicat ca: “Medierea este, in esenta, o negociere facilitata iar mediatorul nu este factor de decizie, ci partile sunt factorii de decizie. (…)

Mediatorii nu impun o rezolutie, cu exceptia cazului in care ambele parti sunt de acord si se va incheia un acord scris privind rezolvarea cererii de despagubire”. In ceea ce priveste modul in care se desfasoara procesul de mediere, conferentiarul Cristian Stan a explicat ca: “Medierea, de obicei, incepe cu un mediator care explica procesul si regulile sale de baza. El va cere partilor sa semneze un acord de mediere.

Acest acord obliga toti participantii sa pastreze confidentialitatea asupra comunicarilor facute si documentelor de care iau cunostinta in timpul medierii. Daca se ajunge la un acord final dupa mediere, informatiile pot ramane confidentiale, in cazul in care acest lucru este stipulat ca parte a acordului. Fiecare parte are oportunitatea de a expune propria versiune asupra litigiului, iar avocatii pot participa si ei sau pot vorbi cu partile, aceasta fiind o chestiune de intelegere intre avocat si clientul sau.

 Medierea nu urmareste stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei unei parti. In cazul in care nu ajung la un acord, partile pot continua prin intermediul unui proces solutionarea litigiului, ca si cum medierea nu a avut loc”. Spre deosebire de conciliere sau arbitraj, avantajul medierii este lipsa riscului de a pierde ceva si timpul scurt in care se poate solutiona o cauza. De asemenea, in cazul unei medieri, unde partile nu trebuie sa aduca dovezi pentru a isi sustine cauza, victimele malpraxisului medical sunt scutite de sute de drumuri pe la diverse institutii, pentru certificate sau alte documente, de asteptat pe la usi ore in sir pentru o stampila, si de umilinta de a fi nevoit sa isi demonstreze propria schilodire.

Sursa:Lumea Justitiei

 

• ESTE MEDIEREA O ALTERNATIVA PENTRU ATENUAREA SPIRITULUI CONFLICTUAL?

25 November 2010 - Romina Pollyanna PASCU-MARIAN, Gheorghe PASCU-MARIAN

• Botosani: INEDIT: S-A DESCHIS OFICIUL JUDETEAN DE MEDIERE: CERETI AJUTOR!

Oficiul va incheia protocoale cu toate instantele circumscrise judetului. Deja au fost trimise scrisori de intentie si liste de propuneri Tribunalului Botosani. Botosanenii vor beneficia de consultanta gratuita

Oficiul Judetean de Mediere(OJM)  Botosani a fost infiintat în baza Hotarârii nr. 07 / 06.10.2010 a ONM alaturi de alte 38 de oficii din tara. Sediul institutiei este pe strada Nicolae Iorga nr. 15, lânga Liceul Laurian.

Directorul OJM este avocat-mediator Corina Andrei.

 Institutie a impacarii partilor, medierea poate solutiona litigii legate de partaje succesorale, somatii de plata, divort . nerespectarea clauzelor contractuale dintre angajati si angajatori , lovirea sau alte violente ; vatamarea corporala , tulburare de posesie  si altele.”

Medierea poate avea loc inaintea declansarii procesului in instanta, in timpul acestuia sau chiar , desi mai rar, dar nu imposibil,  in faza executarii silite” a declarat Catalin Alexandru Grigorao , purtator de cuvant OJM Botosani.

Pot apela la mediere atat persoane fizice, cat si persoane juridice

Sursa:Adevarul.ro

• MEDIEREA SI EXECUTAREA SILITA

Executarea silita reprezinta un ansamblu de masuri prevazute de lege prin care creditorul realizeaza, cu ajutorul constrangerii de stat, drepturi patrimoniale recunoscute prin hotararea unui organ de jurisdictie sau prin alt titlu, daca debitorul nu-si indeplineste de buna voie obligatiile.

Executarea silita constituie faza ultima a procesului civil si reprezinta, in tara noastra, o importanta garantie a infaptuirii justitiei, intemeindu-se, in toate fazele ei, pe principiul legalitatii.

Concomitent cu realizarea drepturilor creditorului, legea ocroteste debitorul si orice alte persoane impotriva oricaror masuri execisve. Urmarirea se efectueaza numai asupra patrimoniului debitorului, fiind cu desavarsire interzisa orice masura de constrangere asupra persoanei acestuia.

Executarea silita nu trebuie privita unilateral, numai din perspectiva creditorului si a drepturilor acestuia, ci si din perspectiva debitorului, caruia deopotriva trebuie sa-i fie asigurate garan?iile ce caracterizeaza dreptul la un proces echitabil, prin inlaturarea oricaror posibilitati de abuz si a eventualelor demersuri sicanatori.

Este necesara o garantie procesuala a debitorului pentru prevenirea oricarui abuz in exercitarea dreptului de catre creditorul urmaritor, iar controlul judecatoresc al inceperii executarii silite constituia o asemenea garantie, adecvata si eficienta, a dreptului la un proces echitabil al tuturor partilor implicate in aceasta procedura.

Ca atare contractul de credit invocat ca titlu executoriu, nu poate constitui o baza legala de pornire a unei proceduri de executare silite atata timp cat la mijloc nu se afla un proces urmat de o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila

Dispozitiile art.3731 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art.I pct.13 din Legea nr.459/2006, sunt neconforme cu realitatea fapt pentru care Curtea Constitutionala  prin Decizia nr. 458, la data de 31 martie 2009, a statuat ca prevederile Codului de Procedura Civila privind inceperea executarii silite fara acordul instantei sunt neconstitutionale.

Executarea silita constituie, impreuna cu celelalte acte de executare, un atribut exclusiv al executorului judecatoresc, indeplininde-se la cere.

Procedura executarii silite reprezinta faza a doua din cadrul unei actiuni civile sau comerciale, avand ca scop principal recunoasterea efectiva si eficienta a drepturilor stabilite printr-o hotarare judiciara sau non-judiciara.

In conformitate cu art. 3715 C. pr. civ., executarea silita inceteaza in patru cazuri:

a) daca s-a realizat integral obligatia prevazuta in titlul executoriu,

b) daca executarea nu mai poate fi efectuata ori continuata din cauza lipsei de bunuri,

c) daca creditorul a renuntat la executare

d) titlul executoriu a fost desfiint.

Avand in vedere dispozitiile sus mentionate, din materia executarii silite si dispozitiile art 2 alin 1 si urmatoarele Legii nr. 192/2006, partile pot incheia un acord prin mediere in orice faza a procesului civil.

Potrivit art. 2 alin 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator partile, persoanele fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere in mod voluntar, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, convenind sa solutioneze pe aceasta cale orice conflicte in materie civila, comerciala, de familie, in materie penala, precum si in alte materii”.

De asemenea, conform alin. 2 al aceluiasi articol, prevederile Legii nr. 192/2006 sunt aplicabile si conflictelor din domeniul protectiei consumatorilor, in cazul in care consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectarii clauzelor contractuale ori a garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si agentii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute de legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor.

Cu toate ca legea nu prevede in mod expres incheierea unui acord de mediere in faza executarii silite, este indubitabil ca nimic nu impiedica partile sa incheie un acord de mediere si ulterior unei proceduri judiciare, respectiv in faza de executare silita a unei hotarari judecatoresti sau a oricarui titlu/act caruia legea ii recunoaste caracterul de titlu executoriu.

Este de retinut faptul ca, medierea in faza executarii silite se bazeaza pe principiul disponibilitatii partilor, principiu care caracterizeaza procesul civil si care este aplicabil inclusiv in faza de executare silita.

In cazul in care in faza executarii silite, partile creditor si debitor, convin sa isi rezolve disputa prin mediere,iar creditorul a renuntat la executarea silita a debitorului, incheindu-se un acord de mediere in acest sens, incetarea executarii silite are loc in baza  art. 3715 lit. c C. pr. civ.

Intr-o asemenea situatie, acordul de mediere, obligatoriu trebuie sa contina declaratia creditorului prin care intelege sa renunte la executare.

In caz de renuntare la executarea silita, aceasta inceteaza pe deplin, iar cheltuielile de executare efectuate vor fi suportate, dupa cum dispune art. 3717 alin.1 C. pr. civ., din sumele avansate de catre creditor sau in alt mod prevazut de lege.

Cum textele de lege, nu  prevede ca aceste cheltuieli vor fi recuperate de la debitor, singurul in masura a le plati este chiar creditorul.

Prin acordul de mediere creditorul si debitorul pot sa stabileasca, dupa caz, reesalonarea datoriilor, a cheltuielior avansate de catre creditor in faza executarii silite, o amanare a termenului de plata, o novare a obligatiilor etc.

Pentru ca acordului de mediere sa i se recunoasca calitatea de titlu executoriu, acesta trebuie supus auentificarii notarului public sau incuviintarii instantei de judecata, ne indeplinite aceste formalitati,acordul de mediere are decat valoarea unui inscris sub semnatura privata.

Atat instanta cat si notarul public vor efectua controlul legalitatii clauzelor ce vor fi cuprinse in acord si, totodata, vor verifica acordul de vointa dintre parti.

Acordul de mediere autentificat de catre notarul public cu privire la incetarea executarii silite, reesalonarea sumelor de bani datorate, compensare, novare a obligatiilor etc, se depune la dosarul executional, iar executorul judecatoresc, luand act de acesta, va dispune incetarea executarii silite prin incheierea unui proces verbal.

Pe parcursul executarii acordului de mediere, devenit titlu executoriu in una dintre cele doua modalitati, pot aparea si situatii de ne executare a obligatiilor asumate de catre debitor, caz in care, creditorul poate declansa procedura executionala prin cerere de executare silita adresata executorului judecatoresc, solicitand realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.

In concluzie, medierea poate fi folosita si in faza executarii silite cu conditia ca, atat creditorul cat si debitorul sa isi doreasca sa puna capat litigiului prin aceasta alternativa.

Tudor Tatu

Presedinte al Uniunii Mediatorilor Bancari si al Oficiului National de Mediere

• INSTANTA A HOTARAT CA UN ROMAN SA NU MAI PLATEASCA RATELE LA BANCA (22-10-2010)

Sentinta unui tribunal poate schimba radical rezultatul luptei dintre banci si clientii nemultumiti. Un roman din Zalau nu va da nici un ban cat timp nu se decide sentinta in procesul priincipal.

Sentinta civila pronuntata de Tribunalul Salaj este foarte clara: "Se dispune suspendarea obligatiei de plata a ratelor scadente si dobanzii aferente contractului de credit".

Este adevarat, suspendarea platii ratelor decisa de tribunal este temporara, doar pana in momentul in care o "instanta de judecata va transa fondul problemei", adica va stabili cine are dreptate in procesul principal, in care clientul a reclamat banca. Avocatul Gheorghe Piperea, considera ca este un pas important in lupta dintre clientii nemultumiti si banci, pentru ca acestea refuza sa respecte legea.
 
Avocatii mai spun ca aceasta sentinta i-ar putea ajuta nu doar pe clientii nemultumiti de actele aditionale, ci si pe romanii tot mai numerosi care pur si simplu nu-si mai pot achita creditele.

Bancile inca risposteaza si refuza sa accepte atat ordonanta cat si decizia unui tribunal

O decizie surprinzatoare a unei instante din Romania a pus pe jar mediul bancar. Insa, reprezentantii bancherilor sustin ca oricum datoria se acumuleaza, iar respectivul client pana la urma tot va trebui sa plateasca.Probabil este vorba despre un caz izolat al unei instante care poate decide suspendarea temporara a platii ratelor pana la judecarea pe fond a unei cauze. In veci, clientul nu va mai putea obtine un credit de la o banca", au declarat surse din mediulbancar, in presa.

• MODIFICARI IMPORTANTE ADUSE OG 50/2010, FAVORABILE CLIENTILOR BANCILOR

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor arata intr-un comunicat de presa ca sustine modificarea si completarea OUG 50/2010 prin amendamentele aduse de Comisia pentru industrii si servicii, considerand ca acestea sunt menite sa restabileasca echilibrul intre obligatiile si drepturile partilor din conventiile de credit.

Legea de aprobare a OUG 50/2010 va fi supusa dezbaterilor si votului in plenul Camerei Deputatilor in forma rezultata din Comisia de buget, finante, banci. In sedinta din data de 12 octombrie 2010, aceasta comisie a decis sa accepte amendamente de la cei interesati pana in data de 21.10.2010.

Comisia se va reuni in data de 27 octombrie 2010 pentru a incepe dezbaterile si va analiza fiecare articol din Ordonanta.

Printre amendamentele menite sa clarifice anumite aspecte de interpretare si de conformitate cu Directiva europena 2008/48/CEE votate de Comisia pentru industrii si servicii se regasesc urmatoarele:

• Se interzice perceperea unui comision, tarif, speza bancara sau orice alt cost, in cazul in care consumatorul doreste refinantarea sau reesalonarea/restructurarea creditului;

• Se interzice perceperea unui comision, tarif, speza bancara sau orice alt cost, in cazul in care consumatorul doreste schimbarea datei de scadenta a ratelor;

• Comisionul de analiza dosar si comisionul unic vor fi stabilite in suma fixa, aceeasi suma fiind perceputa tuturor consumatorilor cu acelasi tip de credit: ipotecar/imobiliar, consum/nevoi personale sau card/descoperit de cont. Suma fixa nu se calculeaza ca procent aplicat la sold;

• Pentru creditele cu dobanda variabila aflate in derulare la data intrarii in vigoare a prezentului act normativ, marja de dobanda va fi stabilita prin scaderea din valoarea dobanzii variabile, de la data incheierii contractului, a valorii indicelui de referinta de la data incheierii contractului. In contractele de credit in care era prevazuta o anumita marja, aceasta va fi inlocuita cu marja calculata conform prezentului paragraf;

• Dobanda penalizatoare se aplica in procent fix la suma ce reprezinta credit restant, nivelul acesteia neputand fi majorat pe perioada de derulare a contractului si nu poate depasi dobanda perceputa de stat persoanelor fizice pentru intarzieri la neachitarea obligatiilor fiscale;

• Se interzice introducerea in contractele de credit a clauzelor prin care:
  - consumatorul declara ca respectivul contract a fost negociat;
  - creditorul poate declara scadent anticipat creditul daca consumatorul nu si-a indeplinit obligatiile conform altor contracte de credit incheiate cu alti creditori;

• In situatia in care platile aferente contractului se efectueaza in moneda nationala prin conversia unor sume exprimate in contract in alta valuta, creditorul va utiliza cursul de schimb stabilit de BNR;

• Dreptul consumatorului de a rambursa anticipat nu poate fi conditionat de plata unei anumite sume minime sau de un anumit numar de rate;

• Au fost majorate limitele minime ale amenzilor :
  - de la 40.000 lei la 80.000 lei, in loc de 10.000 – 80.000 lei
  - de la 50.000 lei la 100.000 lei, in loc de 20.000 – 100.000 lei..

• CESIUNEA CREDITELOR CATRE FIRMELE PROPRII DE RECUPERATORI ESTE LA LIMITA LEGALITATII

Practica bancilor de a cesiona catre recuperatori creantele izvorate din contractele de credit incheiate cu clientii, desi avantajoasa pentru acestea, se afla la limita legalitatii mai ales in cazul in care acestia sunt subsidiare ale bancilor. Clientii care se trezesc ca sunt „vanduti” catre recuperatori pot invoca in justitie nulitatea actiunii.

In primul rand, trebuie facuta distinctie dupa cum creditul a fost declarat sau nu scadent in prealabil cesiunii.

* in primul caz avem de a face cu o activitate de recuperare a unei creante realizata de o societate specializata; cel putin aparent, nimic ilegal;

* in cea de-a doua ipoteza operatiunea este flagrant si grav ilegala si, mai colocvial spus, operatiunea este doar o metoda de a ascunde gunoiul sub pres, deoarece creditele neperformante nu se vor curata in acest mod, ci doar vor fi rostogolite pana cand una sau mai multe banci din sistem vor esua.

Cesiunea creditelor neperformante poate fi considerata ilegala mai ales in cazul contractelor de credit de retail, in care debitorul este un consumator in raporturile cu banca, calitate pe care si-o pierde in raporturile cu colectorul de creante. De aici concluzia ca normele de protectie a consumatorului contra clauzelor abuzive, spre exemplu, sunt eliminate de la aplicare, fara voia consumatorului.

Iar in cazul cesiunii creditorului catre un SRL de recuperat creante, controlat 100% de banca mama (sau de banca – bunica, pentru a prelua o formula folosita de dl Vasilescu, consilierul BNR), acest SRL se erijeaza el insusi in banca, fiindca primeste prin cesiune o creanta care ramane neschimbata (in sensul ca isi pastreaza natura de creanta bancara), plus garantiile care o insoteau.

Dar SRL-ul in cauza nu mai este supus normelor si controlului BNR, intrucit el nu este banca, iar raportul juridic cu fostul client al bancii nu mai este supus normelor de protectie a consumatorilor. Deci dobanzile si penalitatile pot creste la infinit. In scurt timp de la cesiune, bunurile debitorului - persoana fizica, atitea cit erau la data cesiunii, pot ajunge insuficiente pentru a acoperi creanta cesionata, dopata cu penalitati care curg ad infinitum.

Debitorii cesionati nu mai sunt beneficiari ai legislatiei protectiei consumatorului

SRL-ul devine creditor in locul cedentului, preluandu-i toate drepturile rezultand din contractul de credit, teoretic putand modifica unilateral dobanzile si comisioanele fara a se supune legislatiei protectioniste pentru consumator din domeniul financiar-bancar.

Dobanzile percepute vor creste exponential in baza contractului de credit initial, care contine de cele mai multe ori dispozitii neclare si dezavantajoase debitorului, dar care nu mai pot fi anulate in baza legislatiei protectiei consumatorului, intrucat debitorul isi pierde aceasta calitate dupa efectuarea „cesiunii”.

Transferul de creante aduce venituri bancilor si le permite acestora sa isi „coafeze” solvabilitatea

Mecanismul cesiunii catre SRL – ul subsidiara a bancii functioneaza conform urmatoarei scheme: banca mama declara creditul ca fiind neperformant, isi constituie provizion de risc, dar nu trece la executarea silita si nici nu il trimite in insolventa, ci vinde creanta unei filiale pe care o detine in proportie de 100% (sau unui alt SRL detinut 100% de banca mama a bancii in cauza); vanzarea creantei catre propria filiala (adica, trecerea acesteia „dintr-un buzunar intr-altul”) sau catre o afiliata se face la preturi cam de 10% din valoarea nominala, pret pe care filiala/afiliata il plateste cu un credit pe care, de cele mai multe ori, i-l acorda chiar banca.

Din momentul in care se cesioneaza creanta, teoretic banca in cauza nu mai are expunere pe debitorul cedat si, deci, banca isi poate disponibiliza provizionul, deci face rost de cash suplimentar si isi reduce presiunea pe costuri. In plus, cel putin aparent, de ochii BNR (care stie perfect ce se intimpla, dar tolereaza operatiunea, cine stie pina cind, poate pina va apare primul faliment de banca si infectia va iesi la ivela – n.n.), intervine odata cu cesiunea, o imbunatatire a gradului de solvabilitate pe care il ia in calcul BNR.

Filiala/afiliata fie asteapta 6 luni - un an ca sa incaseze creanta, fie incepe executarea silita (care executare silita nu se mai face nici macar la 50% din valoarea garantiei din cauza crizei). In orice situatie, filiala/afiliata face profit de 2-3 ori mai mare decit costurile, intrucit ea cumpara o creanta la 10% din valoare nominala si primeste, in cel mai rau caz, 30% din valoarea sa. Intre timp, debitorul comerciant poate intra voluntar sau fortat in insolventa, punindu-se sub protectia tribunalului.

Din pacate, persoanele fizice, care oricum nu mai sunt considerate consumatori dupa momentul cesiunii, deci nu mai sunt protejate de aceasta legislatie, nu pot intra nici in insolventa, asa cum o pot face comerciantii, pentru ca inca nu avem o lege a insolventei simplilor particulari. Se aude acolo sus la dvs dle Boc?

Daca debitorul nu este de acord, cesiunea nu poate avea loc

Remediile juridice la ale acestei situatii intolerabile sunt putine si costisitoare de lege lata.

Un credit isi pastreaza denumirea si caracteristicile de credit doar daca o Banca sau un IFN este parte in contract; acesta este un contract intuitu personae in raport cu Banca, fiindca numai bancile pot da credite (in aceasta materie, suntem in prezenta unui monopol legal).

Ratiunea instituirii unui astfel de monopol legal este usor de inteles, avand in vedere interesul general pentru buna derulare a unor astfel de contracte si pentru mentinerea stabilitatii sistemului financiar-bancar. Incalcarea unui monopol legal este caz de nulitate a actului juridic al cesiunii. In plus, prin faptul ca filiala/afiliata recuperator de creante nu mai este supus controlului BNR si nici legislatiei bancare, se comite o frauda la lege, care este o cauza ilicita, ce determina, si ea, nulitatea actului juridic al cesiunii.

Schimbarea Bancii din pozitia de creditor poate pune in discutie valabilitatea in continuare a contractului ca atare; prin cesiunea creditului, raportul dintre noul creditor si debitorul initial capata o alta natura juridica; de aceea, cesiunea, care modifica contractul initial, ar avea nevoie de acordul debitorului; si, intrucat in cadrul acestor „cesiuni” succesive de creanta debitorul este complet ignorat (el este doar notificat ca are un nou creditor, adica un nou stapan), am mai putea vorbi de inca un motiv de nulitate.

Bancile simuleaza o curatire a bilantului prin cesiunea creditelor in cadrul grupului

Pentru administrarea "creditului" se foloseste logistica si personalul Bancii (inclusiv, de exemplu, executorii bancari sau juristii Bancii); de aceea, cesiunea ar putea fi calificata drept simulatie. Aceasta simulatie este prin esenta ilicita, deoarece urmareste eludarea unor dispozitii imperative din legislatia financiar-bancara care instituie, asa cum am aratat, un monopol legal in ceea ce priveste incheierea contractelor de credit bancar, precum si obligatia constituirii provizioanelor de risc si a pastrarii unui nivel minim de solvabilitate a bancii.

Este intersant, spre exemplu, de observat ca un astfel de SRL – recuperator de creante constituit si controlat de banca poate detine in proprietate un imobil adjudecat intr-o licitatie o perioada indefinita, pina cind va obtine un pret bun pe el, in timp ce banca nu are in mod direct, aceasta posibilitate.

Potrivit Codului Civil si regulilor din dreptul societar, sanctiunea care intervine in cazul unei simulatii ilicite este nulitatea contractului simulat (cesiunea de creanta dintre Banca si SRL-ul filiala a acesteia). Toate prejudiciile reprezentand consecinta directa a acestor cesiuni succesive simulate vor fi suportate de cei care au intretinut, cu stiinta, aparenta de legalitate a unor astfel de contracte. Inlaturarea unei astfel de simulatii poate fi ceruta, in instanta, de orice persoana care poate dovedi un interes, spre exemplu de debitorul cedat dintr-o astfel de cesiune.

Ce pot face clientii care se trezesc „vanduti”?

Debitorul cedat intr-o astfel de operatiune ilicita are urmatoarele posibilitati: (i) fie sa astepte momentul cand Banca il va soma sa plateasca, deci va incepe procedurile de executare silita impotriva debitorului; (ii) fie sa actioneze imediat ce primeste notificarea prin care este instiintat de cesiunea de creanta.

In primul caz, in cadrul contestatiei impotriva actelor de executare intreprinse de executorul bancar, exista mai multe argumente care pot invocate, printre care nulitatea acestor acte pe motivul ca Banca isi foloseste proprii executori pentru a executa o creanta care nu ii mai apartine sau pe motivul ca acesti executori nu pot executa decat creante „bancare” – caracter care nu se transmite prin cesiune.

In afara acestor argumente, care tin de valabilitatea actelor de executare efectuate, debitorul cedat poate sa invoce pe cale incidentala, cu argumentele aratate mai sus, ca cesiunea de creanta este simulata, iar aceasta simulatie ascunde o operatiune ilicita, care este lovita de nulitate absoluta.

Instanta urmeaza, in aceste conditii, sa pronunte o hotarare prin care sa constate nulitatea absoluta a cesiunii de creanta, dar si nulitatea absoluta partiala a contractului de credit, in ceea ce priveste clauza foarte des intalnita in aceste contracte, clauza in temeiul careia se efectueaza aceste cesiuni.

In cea de-a doua situatie, debitorul cedat poate cere nulitatea cesiunii de creante pe cel putin doua considerente:

(i) este incalcat caracterul intuitu personae al contractului de credit ;

(ii) operatiunea cesiunii creantei bancare este o simulatie care ascunde o operatiune ilicita.

• TUDOR TATU, PRESEDINTELE UNIUNII MEDIATORILOR BANCARI - CLAUZELE ABUZIVE INTRODUSE DE BANCI, CAUZA CELOR MAI MULTE LITIGII

“Majoritatea litigiilor pornesc din clauzele abuzive care sunt introduse de unele banci in contractele de credit, prin comisioanele ascunse”, a declarat intr-un interviu acordat 3 idei, Tudor Tatu, avocat Uniunea Nationala a Barourilor si Presedinte al Uniunii Mediatorilor Bancari.

In opinia avocatului, in momentul in care exista un litigiu, respectiv o neintelegere intre creditori si debitori, o persoana poate apela la mediere.

“Majoritatea litigiilor pornesc din clauzele abuzive care sunt introduse de unele banci in contractele de credit, prin comisioanele ascunse”, a adaugat acesta.

Cum iti poti prelungi termenele de plata?

“Cele mai eficiente metode de a-ti prelungi termenele de plata sunt refinantarea, reesalonarea sau rescadentarea”, a adaugat Tudor Tatu.

Avocatul recomanda clientilor sa apeleze la astfel de solutii.

Vezi VIDEO pe 3 idei

Sursa: Ziare.com

Tatu Tudor

“Iti poti prelungi termenele de plata printr-o refinantare, rescadentare sau o reesalonare. In ultima perioada, bancile au fost deschise la asemenea solutii si acorda ajutorul cetatenilor aflati in dificultate, a declarat Tudor Tatu, avocat la Uniunea Nationala a Barourilor din Romania.Avocat & Mediator: PRESEDINTE AL UNIUNII MEDIATORILOR BANCARI

Uniunea Mediatorilor Bancari reprezinta asociatia mediatorilor specializati in medierea conflictelor dintre clienti, banci, societati de leasing si asigurari.

 Tarnoveanu Stan

• Cand poti apela la mediere, arbitraj sau insolventa?
• Anuntul de insolventa afecteaza listarea actiunilor pe bursa
• Poate oferi concordatul preventiv protectie in fata creditorilor?

Senior PartnerZamfirescu Racoti Predoiu

• MEDIEREA FINANCIAR BANCARA – SOLUTIE IN PREVENIREA INSOLVENTEI, FALIMENTULUI SI AL EXECUTARII SILITE

Criza i-a adus pe romani in sapa de lemn, multi dintre acestia datorita scaderilor salariale ori a pierderii locurilor de munca sunt in imposibilitatea de a-si mai plati ratele la banca fiind in pericol sa-si piarda casele, terenurile ori masinile, iar multe dintre societatile comerciale si-au inchis portile intrand in insolventa s-au declarandu-se falimentare.

Scopul fecaruia, persoane fizice ori juridice, il reprezinta gasirea unei solutii viabile pentru redresare, in vederea acoperirii in timp cat mai scurt si in proportie cat mai mare a datoriilor acumulate.

Odata cu masurile de austeritate, a iesit la iveala o noua profesie: cea de mediator specializat in medierea litigiilor dintre clienti si institutiile financiar bancare.

Medierea financiar bancara este un mecanism de evitare si diminuare a colapsului financiar si consta intr-o intelegere intre debitor si creditor in ceea ce priveste modul in care debitorul, aflat in dificultate financiara, isi va plati datoriile.

Continuarea pe comunicatedepresa.ro

si pe OTV- Blog

• TVR 1 & TVR2. MEDIEREA BANCARA - SOLUTIE DE PREVENTIE A INSOLVENTEI

Postul national de televiziuneTVR1 in jurnalul de stiri difuzat in data de 04.10.2010 cu incepere de la orele19.51, intre minutele 16.49 - 19.00 a  transmis un interviu al D-lui Tatu Tudor Presedintele Uniunii Mediatorilor Bancari, despre medierea bancara ca solutie de preventie a insolventei.

Alaturi de dl Tudor Tatu au mai vorbit despre insolventa si faliment d-ni Piperea Gheorghe Vicepresedintele UNPIR si Stan Tarnoveanu, practician in insolventa.

De asemenea postul national de televiziune TVR2 in aceiasi data , in cadrul emisiunii,, Ora de stiri” cu incepere de la orele 22.00, au transmis inteviurile D-lior Tudor Tatu, Piperea Gheorghe si Stan Tarnoveanu, in care acestia au vorbit despre medierea bancara, insolventa si faliment ca solutii de protectie a debitorilor.

Interviurile vor fi redifuzate in data de 05.10.2010 de catre TVR1 in jurnalele de la orele 06.51 si o7.51

Vizualizati interviurile difuzate de TVR 1 AICI

• LIVE VIDEO HOT NEWS - DISCURSUL D-LUI TUDOR TATU PRESEDINTELE UNIUNII MEDIATORILOR BANCARI IN CADRUL LUCRARILOR CONFERINTEI ,,INSOLVENTA, SOLUTII FINANCIARE, SOLUTII JURIDICE”

LIVE VIDEO Seminar: Cum poate fi evitata insolventa? Solutii financiare si juridice

Discursul D-lui Tudor Tatu, intre minutele 85 - 110

Extras din discursul D-lui Tudor Tatu Presedintele UMB,la lucrarile conferintei

- Din pacate avantajele pe care le prezinta legea insolventei, sunt foarte tentante pentru unii manageri de firme, care surprinsi de criza financiara, nu sunt dispusi sa isi salveze societatea utilizand toate resursele financiare posibile, inclusiv prin a risca banii personali, uitand ca acestia au fost  acumulati tot din afacerea care in  vremuri insorite le permitea sa ridice dividende considerabile, si cred ca insolventa este o solutie sa redreseze situatia fara a finanta societatea ca si imprumut asociat.

- In practica, distinctia in raport de culpa este fie greu de facut, fie neobservata de catre tribunalul care aplica sanctiunea

-  Legea insolven?ei nr. 85/2006 nu a fost conceputa ca un act normativ care sa se aplice pentru recuperarea crean?elor.

 - Pe de alta parte, acordul de vointe presupune drepturi si obligatii reciproce ale partilor.

 - In cazul IMM-urilor, astfel de intelegeri colective par utopice, desi ele nu sunt imposibile.

 Cu toate acestea, IMM-urile pot utiliza aceste tehnici de compromis in negocieri individuale sau prin interpunerea unui mediator, cu creditorii, in special cu bancile si furnizorii de utilitati.

- Desi legea insolventei, nu contine o dispozitie expresa care sa permita partilor unei potentiale dispute ce tine de procedura insolventei sa apeleze la mediere pentru solutionarea acesteia, este indubitabil ca medierea este utilizabila si in acest domeniu, in special pentru obtinerea unui compromis cu creditorii, care sa faca posibila evitarea insolventei

-  Practic, medierea se poate folosi in orice tip de conflict, dar totul depinde de vointa partilor si de modul in care acestea inteleg, cat de repede vor sa isi rezolve problema, chiar si in situatia in care, daca o cerere corect formulata si care con?ine toate înscrisurile de care par?ile în?eleg sa se foloseasca, în baza acestui act normativ, poate fi solu?ionata chiar si la primul termen de judecat, nu trebuie neglijat, timpul, avand in vedere supra incarcarea completului specializat cu un nr mare de dosare si care inevitabil duce la acordarea unor termene de judecata de ordinul a 4, 5, 6 luni sau chiar un an.

• PROBLEME CU PLATA CREDITULUI! CINE NEGOCIAZA CU BANCA?

Daca treci printr-o perioada financiara dificila, poti apela la un „negociator” specializat pentru a ajunge la o intelegere cu banca creditoare.

Perioada de recesiune face ca dificultatile intampinate la achitarea ratelor lunare pentru creditele ipotecare si nu numai sa fie o problema pentru tot mai multi români.

Putini stiu insa cum pot fi evitate atât ajungerea in instanta, cât si procedura de executare silita.

Tudor Tatu, presedintele Uniunii Mediatorilor Bancari (UMB), spune ca, la modul teoretic, orice debitor care are probleme cu plata unui credit poate merge sa negocieze cu banca pe cont propriu.

 Continuarea pe imobiliare.ro

World Trade Center Bucuresti, Sala New York, va gazdui pe data de 30 septembrie 2010 conferinta “InSOLVENTA - solutii finaciare, solutii juridice”.

Evenimentul este organizat de catre World Trade Center si Think Creative.

La lucrarile conferintei, din partea Uniunii Mediatorilor Bancari a fost invitat,in calitate de speaker, Dl Tudor Tatu Presedintele UMB.

Dl Tudor Tatu, va prezenta in cadrul conferintei, tema ,, Rolul pe care il poate juca medierea in prevenirea insolventei”.

Alaturi de Dl Tudor Tatu, la lucrarile conferintei vor participa key speakeri importanti:

- Dl Arin Octav STANESCU, Presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania si presedinte de onoare al Uniunii Profesiilor Liberale din Romania. Este asociat coordonator al firmei SMD&A.

- Dl Gheorghe PIPEREA , Partener coordonator al firmei Piperea si Asociatii si al Rominsolv SPRL, profesor universitar doctor, vicepresedinte al UNPIR,

- Dl Radu GHETEA,Presedintele CEC Bank si Presedinte al Asociatiei Romane a Bancilor
- D-na Laura DANCIULESCU, Manager BPS Advisory la KPMG, unde se ocupa de performanta afacerilor si restructurare.

- Dl Viorel UDMA, Director al departamentului Corporate Finance al firmei Capital Mind

Vor mai participa vorbitori si din partea EximBank, BCR, ALB Romania, AOAR, CNIPMM, ONRC si  ANAF.

În cadrul acestui eveniment, managerii companiilor care se confrunta deja cu probleme pot afla care sunt solu?iile optime pentru a-oi proteja afacerea de faliment, dar oi daca pot cere intrarea în insolven?a a unui debitor pentru a-oi recupera prejudiciul, în ce masura medierea, arbitrajul sau concordatul preventiv le asigura protec?ie împotriva creditorilor sau care sunt procedurile oi costurile unor astfel de demersuri.

• CONDUCEREA UNIUNII MEDIATORILOR BANCARI SE VA INTALNI MIERCURI LA CLUJ CU REPREZENTANTI AI MEDIATORILOR DIN UNGARIA

Miercuri 22 septembrie 2010, Dl. Tudor Tatu Presedintele Uniunii Mediatorilor Bancari din Romania si Dl Marian Berar Director Relatii Internationale, se vor intalni la Cluj cu reprezentanti ai mediatorilor din Ungaria.

Intalnirea are ca scop, incheierea unui protocol de colaborare pentru continuarea implementarii medierii in comun, in domeniul bancar din Ungaria, pregatirii si specializarii mediatorilor unguri in medierea conflictelor bancare.

Semnarea protocolului de colaborare cu reprezentantii mediatorilor unguri va fi realizata de catre Dl Tudor Tatu, Presedintele Uniunii Mediatorilor Bancari in data de 15 oct.2010, cu ocazia participarii domniei sale, la  lucrarile conferintei ,,Cautam Criza”organizata in cadrul seriei de programe ,, Noaptea Managerilor”, ce va avea loc in statiunea Velnece din Ungaria la sala de conferinte a Hotelului Juventus, intre orele 16.00 - 24.00, eveniment organizat de Asociatia Nationala de Coaching si Mediere din Ungaria

• ZIARUL BURSA. BANCILE, RETICENTE LA SOLUTIONAREA CONFLICTELOR CU CLIENTII PRIN MEDIERE

Conflictul dintre clienti si banci declansat odata cu introducerea OUG 50/2010 pentru creditele de consum ar putea fi aplanat prin apelarea la mediatorii bancari.

Aceotia spun, insa, ca de cele mai multe ori, bancile refuza procedura medierii, desi exista solutii multiple pentru ancorarea conflictelor pe care le au cu clientii.

Tudor Tatu, presedintele Uniunii Mediatorilor Bancari (UMB), ne-a declarat ca asociatia a demarat unele actiuni la nivel na?ional, acolo unde litigiile sunt mai numeroase, pentru incheirea unor protocoale de colaborare cu unele Centre Zonale ale (ANPC), venind in sprijinul acestora, in scopul solutionarii sesizarilor pe cale amiabila.

“Din punct de vedere al juristului, am vazut o reactie mai mare a reprezentantilor comunitatii bancare, impotriva acestei ordonante, chiar intreprinderea unor masuri de contenstare la Fondul Monetar International, privind aplicabilitatea retroactiva a masurilor cuprinse in textele acesteia dar si o reactie pozitiva a clientilor bancilor la continutul aces-teia”, spune presedintele UMB.

Continuarea pe bursa.ro

• GHID-DE-MEDIERE-PENTRU-MAGISTRATI-06.02.2009-1.doc

• Bruxelles: Comisia Europeana preseaza statele membre sa adopte in legislatia interna normele privind medierea in litigiile transfrontaliere -

Comisia Europeana a reiterat, luni 23.08.2010, potentialul normelor UE in vigoare privind medierea in litigiile transfrontaliere, amintind statelor membre ca aceste masuri pot fi eficiente numai daca sunt puse in aplicare de catre statele membre la nivel national.

Solutionarea litigiilor si a dezacordurilor prin intermediul instantelor nu este numai costisitoare si de durata, ci poate distruge, de asemenea, relatii profitabile de afaceri.

Cauzele transfrontaliere sunt mult mai complexe datorita legislatiilor si jurisdictiilor nationale diferite, precum si datorita unor aspecte practice precum cheltuielile si regimul lingvistic.

Prin intermediul procedurilor alternative de solutionare a litigiilor, implicand mediatori impartiali, se pot aborda aceste probleme si gasi solutii constructive. Insa este nevoie de mediatori calificati si de norme clare in care ambele partii sa poata avea incredere.

Medierea transfrontaliera este mai complicata, intructt presupune culturi de afaceri diferite, ambele parti avand nevoie de reguli comune pe care sa se poata baza.

Acesta este motivul pentru care normele UE cu privire la mediere au intrat in vigoare in mai 2008, si trebuie sa fie transpuse pana in mai 2011. Acestea instituie garantii juridice in materie de mediere si asigura un proces de inalta calitate deoarece presupun aplicarea unor coduri deontologice sau formarea ca mediator.

Pana in prezent patru tari (Estonia, Franta, Italia si Portugalia) au informat Comisia asupra faptului ca au transpus in dreptul intern normele UE în materie de mediere.

„Aceste masuri ale UE sunt foarte importante pentru ca promoveaza un acces alternativ si suplimentar la justitie in viata de zi cu zi. Sistemele de justitie dau oamenilor posibilitatea de a pretinde respectarea drepturilor lor.

Accesul efectiv la justitie este protejat in conformitate cu Carta Drepturilor Fundamentale a UE.Cetatenilor si intreprinderilor nu ar trebui sa li se ingradeasca drepturile doar pentru ca le este greu sa apeleze la sistemul de justitie, pentru ca nu isi pot permite acest lucru, nu pot sa astepte derularea procesului sau nu fac fata birocratiei”, a declarat vicepresedintele Viviane Reding, comisar al UE pentru justitie.„Fac apel la statele membre sa dea dovada de hotarare in punerea in aplicare neintarziata a normelor UE în materie de mediere: minimul necesar este de a permite litigiilor transfrontaliere sa fie solutionate pe cale amiabila.

Dar de ce sa nu mergem mai departe? De ce aceste masuri sa nu fie disponibile la nivel national? In final, de acest lucru vor beneficia cetatenii si intreprinderile, societatiile si economiile, precum si sistemul juridic in sine.”

Directiva UE privind medierea se aplica atunci cand doua parti care sunt implicate intr-un litigiu transfrontalier sunt de acord in mod voluntar ss solutioneze litigiul prin intermediul unui mediator impartial.

Statele membre trebuie ssase asigure ca acordurile rezultate in urma medierii pot fi executate. Conform unui studiu recent finantat de UE, timpul pierdut prin neutilizarea medierii este estimat, in medie, între 331 si 446 de zile suplimentare, in UE, iar costurile juridice suplimentare variaza de la 12 471 de euro la 13 738 de euro pe caz

Medierea poate rezolva problemele dintre intreprinderi, angajatori si angajati, proprietari si chiriasi sau familii, astfel încat relatiile dintre acestia sa se poata mentine si chiar consolida, intr-un mod constructiv - un rezultat care nu poate fi întotdeauna realizat prin intermediul procedurilor judiciare.

Solutionarea litigiilor in afara instantei economiseste resursele sistemelor de justitie si poate reduce in mod potential cheltuielile aferente.Solutionarea litigiilor pe cale electronica face medierea la distanta din ce in ce mai accesibila.

Ceea ce lipseste sunt normele transfrontaliere care sa ofere partilor siguranta cu privire la acest proces si la caracterul executoriu al acordului care rezulta in urma acestuia.

Un element crucial in orice mediere este increderea in proces, in special atunci cand cele doua partii provin din tari diferite.Prin urmare, normele UE încurajeaza statele membre sa prevada controlul calitatii, sa elaboreze coduri deontologice si sa ofere cursuri de formare mediatorilor, pentru a se asigura de existenta unui sistem eficient de mediere.

Un cod deontologic european pentru mediatori a fost dezvoltat de un grup de parti interesate cu sprijinul Comisiei Europene si a fost lansat la data de 2 iulie 2004.

Codul deontologic european stabileste cateva principii la care mediatorii pot decide sa adere in mod voluntar; aceste principii se refera la competenta, numire, taxe de mediere, promovarea serviciilor mediatorilor, independenta si impartialitate, acordul de mediere si obligatia de confidentialitate.

In cazul în care medierea esueaza, litigiile pot fi transferate oricand in sistemul traditional de solutionare in instante.

Pana în mai 2011, Comisia se asteapta ca 26 de state membre sa transpuna normele UE (Danemarca nu a optat pentru aplicarea acestor norme - o prerogativa de care aceasta tara se poate prevala pe baza unui protocol anexat la tratatele UE).

Pana in prezent patru tarii (Estonia, Franta, Italia si Portugalia) au informat Comisia asupra faptului ca au transpus in dreptul intern aceste normele. In plus, Lituania si Slovacia au comunicat instantele judecatoresti competente pentru executarea acordurilor in urma medierii transfrontaliere.

Chiar daca in majoritatea statelor membre existau deja reguli similare la nivel national inainte de adoptarea directivei, acestea ar trebui, inainte de 21 mai 2011, sa informeze Comisia in legatura cu masurile pe care le adopta pentru a transpune directiva (aceste masuri nationale ar trebui sa mentioneze in mod special directiva).

Unele tari au deja norme in materie de mediere in anumite domenii; de exemplu, Irlanda si Danemarca in cazul relatiilor de munca,Finlandaî in cazul litigiilor in care sunt implicati consumatorii,Suedia in cazul accidentelor de trafic sau Franta si Irlanda in cazul litigiilor de dreptul familiei. In Portugalia exista cursuri de formare pentru mediatori din 2001.

Statele membre trebuie sa furnizeze informatii cu privire la instantele competente sa execute acordurile incheiate in urma medierii la o data anterioara (21 noiembrie 2010), astfel încat Comisia sa poata publica aceste informatii pentru a facilita folosirea medierii de catre cetateni si intreprinderi.

Sursa:www.promptmedia.ro 

• Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 Mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala.
  

Prezenta directiva ar trebui sa se aplice cazurilor in care o instanta trimite partile sa recurga la mediere sau in care dreptul national prevede medierea. Mai mult decat atat, in masura in care un judecator poate actiona ca mediator in conformitate cu dreptul national, prezenta directiva ar trebui sa se aplice de asemenea medierii efectuate de un judecator care nu este implicat in nicio procedura judiciara conexa domeniului sau domeniilor litigioase. Aplicarea acestei directive nu ar trebui, insa, sa fie extinsa la demersurile instantei sau ale judecatorului sesizat cu solutionarea unui litigiu, in contextual procedurii judiciare privind litigiul respectiv, sau la cazurile in care instanta sau judecatorul sesizat solicita asistenta sau consiliere din partea unei persoane competente.

Prezenta directiva nu ar trebui sa se aplice negocierilor precontractuale si nici procedurilor cvasijudiciare, precum anumite sisteme de conciliere judiciara, sisteme de solutionare a plangerilor consumatorilor, arbitrajul si deciziile expertilor sau procedurilor in cadrul carora persoanele sau organele care conduc procedura emit o recomandare oficiala, ce poate fi obligatorie sau nu, privind solutionarea litigiului.

Medierea nu ar trebui considerata o solutie inferioara procedurii judiciare din cauza faptului ca respectarea acordurilor rezultate in urma medierii ar depinde de bunavointa partilor. Prin urmare, statele membre ar trebui sa asigure partilor unui acord scris, rezultat in urma medierii, posibilitatea conferirii unui caracter executoriu continutului acestuia.

Un stat membru ar trebui sa aiba posibilitatea de a refuza recunoasterea caracterului executoriu al unui acord, numai in cazul in care clauzele acestuia sunt contrare dreptului sau, inclusiv dreptului international privat al acestuia, sau in cazul in care legislatia acestuia nu prevede posibilitatea pentru continutul acordului respectiv de a dobandi caracter executoriu. Un astfel de caz ar putea fi cel in care acordul cuprinde obligatii care, prin natura lor, nu pot avea caracter executoriu.

Obiectivul si domeniul de aplicare

Obiectivul prezentei directive este de a facilita accesul la solutionarea alternativa a litigiilor si de a promova solutionarea pe cale amiabila a acestora, prin incurajarea utilizarii medierii si asigurarea unei relatii echilibrate intre mediere si procedurile judiciare.

Prezenta directiva se aplica, in cazul litigiilor transfrontaliere, in materie civila si comerciala, exceptand acele drepturi si obligatii de care partile nu pot dispune in conformitate cu legislatia aplicabila corespunzatoare. Directiva nu se aplica, in special, chestiunilor fiscale, vamale sau administrative si nici raspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale in exercitarea autoritatii publice („acta iure imperii”).

In prezenta directiva, termenul „stat membru” desemneaza statele membre, cu exceptia Danemarcei.

Asigurarea calitatii

(1) Statele membre incurajeaza, prin orice mijloace pe care le considera potrivite, elaborarea unor coduri voluntare de conduita si acceptarea acestora de catre mediatori si organizatiile care furnizeaza servicii de mediere, precum si a altor mecanisme eficace de control al calitatii privind furnizarea serviciilor de mediere.

(2) Statele membre incurajeaza formarea initiala si continua a mediatorilor pentru a asigura efectuarea unei medieri eficace, impartiale si competente fara de parti.

Utilizare

(1) O instanta la care a fost introdusa o actiune poate, atunci cand este cazul si avand in vedere toate circumstantele cazului respectiv, sa invite partile sa recurga la mediere pentru a solutiona litigiul. Instanta poate, de asemenea, invita partile sa participe la o sesiune de informare privind recurgerea la mediere, daca astfel de sesiuni sunt organizate si sunt usor accesibile.

(2) Prezenta directiva nu aduce atingere legislatiei nationale conform careia recurgerea la mediere, inainte sau dupa inceperea procedurii judiciare, este obligatorie sau face obiectul unor stimulente sau sanctiuni cu conditia ca o astfel de legislatie sa nu impiedice partile sa isi exercite dreptul de acces la sistemul judiciar.

Caracterul executoriu al acordurilor

(1) Statele membre asigura partilor sau uneia dintre parti cu consimtamantul expres al celorlalte, posibilitatea de a solicita dobandirea caracterului executoriu al continutului acordului scris rezultat in urma medierii. Continutul unui astfel de acord dobandeste forta executorie, cu exceptia cazului in care fie continutul acordului este contrar dreptului statului membru in care este facuta solicitarea, fie dreptul acelui stat membru nu prevede posibilitatea conferirii acestuia a unui caracter executoriu.

(2) Continutul acordului poate dobandi caracter executoriu printr-o hotarare, decizie sau act autentic emise de o instanta sau de o alta autoritate competenta in conformitate cu dreptul statului membru in care a fost facuta solicitarea.

(3) Statele membre comunica Comisiei denumirile instantelor judecatoresti sau ale altor autoritati competente sa primeasca cereri in conformitate cu alineatele (1) si (2).

(4) Nicio dispozitie a prezentului articol nu aduce atingere normelor aplicabile recunoasterii si executarii in alt stat membru a unui acord al carui continut a dobandit caracter executoriu in conformitate cu alineatul (1).

Confidentialitatea

(1) Dat fiind ca este de dorit ca medierea sa aiba loc intr-un mod care respecta confidentialitatea, statele membre se asigura ca, exceptand cazul in care partile hotarasc altfel, nici mediatorii, nici cei implicati in administrarea procesului de mediere sa nu fie obligati sa aduca probe in cursul procedurilor judiciare civile si comerciale sau in cursul procedurilor arbitrale privind informatii rezultate din sau in legatura cu procesul de mediere, cu exceptia cazului in care:

(a) acest lucru este necesar pentru considerente imperioase de ordine publica ale statului membru respectiv, in special pentru a asigura protectia interesului superior al copilului sau pentru a impiedica vatamarea integritatii fizice sau psihice a unei persoane; sau

(b) divulgarea continutului acordului rezultat in urma medierii este necesara punerii in aplicare sau executarii acestuia.

(2) Nicio prevedere din alineatul (1) nu impiedica statele membre sa adopte masuri mai stricte pentru a proteja confidentialitatea medierii.

Efectul asupra termenelor de decadere si de prescriptie

(1) Statele membre se asigura ca partile care aleg medierea in vederea solutionarii unui litigiu nu vor fi ulterior impiedicate sa initieze o procedura judiciara sau arbitrala privind respectivul litigiu ca urmare a implinirii unor termene de decadere sau de prescriptie extinctive pe durata procesului de mediere.

(2) Alineatul (1) nu aduce atingere dispozitiilor privind termenele de decadere si de prescriptie din acordurile internationale la care sunt parti statele membre.

Informarea publicului larg

Statele membre incurajeaza, prin orice mijloace pe care le considera potrivite, punerea la dispozitia publicului larg, in special pe internet, a informatiilor privind modalitatile de contactare a mediatorilor si a organizatiilor care ofera servicii de mediere.

Informatii referitoare la autoritatile si instantele competente, Comisia le face publice prin orice mijloace corespunzatoare, informatiile referitoare la instantele sau autoritatile competente comunicate de catre statele membre in conformitate cu articolul 6 alineatul (3).

Revizuirea

Nu mai tarziu de 21 mai 2016, Comisia prezinta Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social European un raport privind aplicarea prezentei directive. Acest raport analizeaza evolutia medierii in Uniunea Europeana si impactul prezentei directive in statele membre.

Daca este necesar, raportul este insotit de propuneri in vederea adaptarii prezentei directive.

Dictionar

In sensul prezentei directive se aplica urmatoarele definitii:

(a) „mediere” inseamna un proces structurat, indiferent cum este denumit sau cum se face referire la acesta, in care doua sau mai multe parti intr-un litigiu incearca, din proprie initiativa, sa ajunga la un acord privind solutionarea litigiului dintre ele, cu asistenta unui mediator.

Acest proces poate fi initiat de catre parti, recomandat sau impus de instanta sau prevazut de dreptul unui stat membru. Aceasta include medierea efectuata de un judecator care nu este implicat in nicio procedura judiciara conexa litigiului in cauza. Medierea exclude demersurile instantei sau ale judecatorului sesizat de a solutiona litigiul pe parcursul procedurilor judiciare privind litigiul in cauza;

(b) „mediator” inseamna orice tert chemat sa conduca procesul de mediere intr-o maniera eficace, impartiala si competenta, indiferent de denumirea sau de profesia tertului in statul membru respectiv si de modul in care tertul a fost numit sau i s-a solicitat sa efectueze medierea.

Litigii transfrontaliere

(1) In sensul prezentei directive, un litigiu transfrontalier este acela in care cel putin una dintre parti isi are domiciliul sau resedinta obisnuita intr-un alt stat membru decat cel al oricarei alte parti la data la care:

(a) partile decid sa recurga la mediere dupa aparitia litigiului;

(b) medierea este impusa de instanta;

(c) exista o obligatie de a recurge la mediere care reiese din dreptul national; sau

(d) o invitatie este adresata partilor, in sensul articolului 5.

(2) Fara a aduce atingere alineatului (1), in sensul articolelor 7 si 8, un litigiu transfrontalier este in egala masura cel in care procedurile judiciare sau arbitrale care au urmat medierii intre parti sunt initiate in alt stat membru decat cel in care partile isi au domiciliul sau resedinta obtinuta la data mentionata la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c).

(3) In sensul aplicarii alineatelor (1) si (2), domiciliul se determina in conformitate cu dispozitiile articolelor 59 si 60 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

• Circulatia hotararilor (titlurilor executorii) in spatiul judiciar european.

Aspecte generale

In ordinea legislativa actual, prin efectul stipulatiilor conventiilor internationale si a aderarii României la Uniunea Europeana, exista mai multe regulamente privind circulatia titlurilor executorii externe in spatiul european, fie acestea de natura judiciar sau extrajudiciara.

Legea româna recunoaste eficacitatea titlurilor executorii judiciare care pot fi puse in executare în România dupa ce este urmata indeaproape procedura de recunoastere a acestora si se constata indeplinirea tutoror conditiilor legale.

Exista numeroase conventii si acorduri internationale, dar printre cele mai importante este Conventia de la Bruxelles din 27 septembrie 1968, referitoare la competenta jurisdictionala si recunoasterea hotararilor in materie civila si comerciala. Chiar daca, scopul acestei conventii a fost acela de a facilita recunoasterea si executare hotararilor judecatoresti si „circulatia” acestora in spatiul comunitar, s-a constat ca procedura era destul de greoaie si complicata, intarziind prea mult executarea silita a titlurilor executorii.