BIROU MEDIATOR

                                    

                                                                             

 
HomeArticoleDoctrinaCariereLegislatieLink-uri MediereCont@ctDownloadsVideo-MediereTabloul mediatorilor

  

       medieretatu.net

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Medierea conflictelor in busines

Medierea, ca modalitate alternativa de solutionare a conflictelor, reprezinta una dintre temele importante si prioritare ale strategiei de reforma in justitie. Prin adoptarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, a fost deschisa calea catre solutionarea extrajudiciara a numeroase cauze civile, penale sau comerciale, punand accent pe interesele partilor si nu atat pe aspectele juridice ale conflictului.

Alegerea medierii pentru identificarea de solutii in interesul tuturor partilor prezinta urmatoarele avantaje: 
 - Partile pot ajunge la solutii care sa raspunda nevoilor lor reale, participand nemijlocit, cu deplina putere de decizie asupra finalitatii conflictului;
 - Solutia negociata este convenabila pentru toti cei implicati, afectati sau interesati in conflict;
 - Se reduc substantial cheltuielile de judecata (taxe de timbru, onorarii avocati si experti etc.);
 - Se economiseste timp si se evita stresul generat de un litigiu derulat in sala de judecata, precum si expunerea publica a problemelor personale cu care se confrunta partile;
 - Degrevarea instantelor judecatoresti de numeroase cauze care pot fi solutionate satisfacator chiar de parti, in interesul lor, prin interventia unui mediator;

Medierea reprezinta, asadar, o modalitate alternativa si facultativa de rezolvare a conflictelor, este o procedura voluntara si confidentiala, implica interventia mediatorului, care faciliteaza comunicarea intre parti, care este neutru si impartial si ajuta partile sa gaseasca o solutie reciproc acceptata.

Pot face obiectul medierii conflictele generate de: relatiile de familie, raporturile comerciale, raporturile locative, de vecinatate, de coproprietate, succesiunile, executarea obligatiilor contractuale. De asemenea si conflictele izbucnite in scoli (profesori – elevi - parinti), in organizatii (angajati - angajatori), in trafic si in orice alte locuri publice, pot face obiectul medierii. La nivelul Uniunii Europene exista recomandari privind medierea in cazurile civile si comerciale si se intentioneaza extinderea la relatiile de familie si pe aspecte de administratie publica si de fiscalitate.

Practic, activitatea de mediere se desfasoara in Romania de cativa ani, un rol activ si important avand Centrul de Mediere Craiova, care s-a organizat si ca centru pilot. In perioada din noiembrie 2003 – decembrie 2006 au fost inregistrate peste 600 de cazuri de mediere.

Centrul Pilot de Mediere din Craiova a fost infiintat in anul 2003 de Ministerul Justitiei, cu sprijinul Ambasadei S.U.A. si al Baroului Dolj si a organizat cursuri de formare a mediatorilor profesionisti. Pana acum au absolvit aceste cursuri peste 440 de persoane din intreaga tara. Acestia s-au organizat in centre de mediere judetene (39 in prezent), cu statut de organizatii non-guvernamentale, care, la randul lor, au constituit Uniunea Centrelor de Mediere din Romania.

In baza Legii medierii nr. 192/2006, a fost infiintat Consiliul de Mediere, organism autonom, cu personalitate juridica, de interes public, cu sediul in Bucuresti, str. Batistei, nr. 24A. Prin Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului au fost stabilite atributiile acestuia (art. 16), printre care: 
 - Promoveaza activitatea de mediere, reprezinta interesele mediatorilor autorizati si adopta strategii in acest sens; 
 - Vegheaza la asigurarea conditiilor corespunzatoare de desfasurare a activitatii mediatorilor; 
 - Hotaraste cu privire la accesul in profesie al cetatenilor straini; 
 - Adopta hotarari in toate problemele privind formarea initiala si continua a mediatorilor; 
 - Intocmeste si actualizeaza lista furnizorilor de formare a mediatorilor; 
 - Autorizeaza mediatorii in conditiile prevazute de procedura speciala; 
 - Intocmeste si actualizeaza tabloul mediatorilor autorizati; 
 - Avizeaza si tine evidenta formelor de exercitare a profesiei de mediator.

Poate fi mediator profesionist orice persoana care are studii superioare, vechime in munca de cel putin 3 ani, este apta din punct de vedere medical, nu a suferit nicio condamnare, a absolvit cursuri pentru formarea mediatorilor in conditiile legii si a fost autorizata ca mediator. Legea nu restrictioneaza accesul la profesia de mediator pentru niciun absolvent de studii superioare, ceea ce inseamna ca mediatorii pot avea diferite profesii: avocati, profesori, juristi, ingineri, economisti.

Ca orice alta profesie, medierea trebuie sa se extinda, sa se transforme si sa se adapteze pe masura ce timpul si societatea avanseaza. Medierea da posibilitatea implicarii societatii civile in sistemul judiciar si se manifesta ca unul din cele mai democratice procese pe care societatea le are la dispozitie.

Stefan Barbalata
Director
Oligama Management

 

• Medierea – o noua profesie pentru solutionarea conflictelor

Problematica vietii cotidiene naste, inevitabil, procese conflictuale si, uneori, degenerative. Schimbarea regimului juridic al proprietatii - prin trecerea la forma privata, în detrimentul celei publice - se traduce si prin extinderea si intensificarea conflictelor. Uneori, aceste conflicte ajung si pe rolul instantelor de judecata, ca o ultima încercare de a-si gasi o solutie. Din pacate, adesea, aceasta cale este total neinspirata, fapt dovedit si de diminuarea asteptarilor si a încrederii în actul de justitie. Se vorbeste, acum, chiar de o „criza a justitiei”, fenomen întilnit, cu anumite nuante, în multe tari. Se identifica drept cauze: a) - procedurile greoaie, mult prea complicate si, ca urmare, inaccesibile multor justitiabili; b) - durata si termenele prea largi acordate pentru efectuarea diferitelor acte procedurale; c) - costurile ridicate si, uneori, disproportionate în raport cu obiectul litigiului; d) - incertitudinea în legatura cu deznodamintul procesului si accentuarea caracterului partinitor al actelor întreprinse de autoritatea judecatoreasca. La toate acestea se adauga si o cazuistica mult prea numeroasa, sufocanta chiar pentru posibilitatile reale ale sistemului judiciar. În aceste conditii, precaritatea actului de justitie a devenit un fapt obisnuit. Cu toate acestea, oamenii continua înca sa-si caute dreptatea în justitie, desi cota de neîncredere în actualul sistem judiciar este, datorita cauzelor de mai sus, în continua crestere.

În alta ordine de idei, solutionarea pe cale judiciara a conflictelor în rare cazuri influenteaza pozitiv armonia si echilibrul social. Fiecare dintre cei aflati în conflict se prezinta în fata autoritatii judiciare cu încrederea ca el are dreptate si insista ca ea sa-i fie confirmata. Cîti dintre cei care au pierdut procese au si fost lamuriti de nedreptatea lor? Mai pot acestia sa aiba o atitudine morala reparatorie fata de cel cu care s-a judecat? Deseori, asemenea experiente îi înraiesc pe oameni si unii ajung sa se dusmaneasca aproape toata viata. Modul deficitar în care se înfaptuieste, uneori, actul de justitie (nu doar în litera si spiritul legii) genereaza concluzia ca sarcina prima si ultima a justitiei devine una relativ iluzorie. Un raspuns la aceasta stare de lucruri ar consta, în primul rind, în eliminarea sau atenuarea, pe cit posibil, a surselor de conflict. Din pacate, un asemenea demers este pindit de riscul ridicolului, avind în vedere hatisul de interese în care traim. Este, oare, posibila, la noi, evitarea cailor judecatoresti si solutionarea conflictelor prin alte modalitati? O asemenea modalitate este deja agreata de catre legiuitorul român, dar si de organismele Uniunii Europene. Este vorba de institutia medierii, aflata într-o etapa incipienta de organizare, fiind elaborata, în acest scop, Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator. Potrivit legii, medierea reprezinta o modalitate facultativa si amiabila de solutionare a conflictelor, desfasurata cu sprijinul unei persoane specializate, în calitate de mediator, în conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate. Pot face obiectul medierii conflictele civile, comerciale, cele dintre consumatori si agentii economici, conflictele de familie si chiar cele penale. De retinut ca mediatorul nu este obligat sa aiba studii juridice de specialitate. Serviciul de mediere se presteaza în regim privat. Mediatorii vor fi autorizati de un organism specializat numit Consiliul de Mediere. Ei trebuie sa îndeplineasca un minim de conditii (studii superioare, vechime în cimpul muncii, absolvirea unui curs în specialitatea de mediator, buna reputatie si apt medical).

Se întelege ca succesul operatiunii depinde, în mare masura, de priceperea celui care acorda asistenta, respectiv de mediator. Acestuia i se cer variate cunostinte si abilitati privind tehnica (inter)medierii. Consiliul de Mediere elaboreaza acum standardele de formare a mediatorilor în vederea autorizarii institutiilor/firmelor care-si vor oferi serviciile de scolarizare, monitorizînd, totodata, respectarea standardelor si criteriilor de calificare stabilite. Ne asteptam sa se obtina efecte pozitive în sfera conflictelor si a înfaptuirii mai eficiente a actului de justitie. Noua institutie a mediatorului deschide reale oportunitati de afirmare pentru persoanele ce au aptitudini si calificari pentru o astfel de îndeletnicire.
 
Alexandru Amititeloaie, Universitatea Bacovia
Ziarul de Bacau,08.01.2007

 

Despre Mediere. Prezentare si studiu sociologic 

image 

Zeno Sustac

Interesul pentru mediere si profesia de mediator este in continua crestere. De la aparitia legii medierii in 2006 toti cei interesati de aceasta modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila asteapta cu nerabdare o alternativa la justitia clasica. Dat fiind succesul medierii in Europa si SUA, asteptarile sunt mari si la noi.

Despre mediere


Medierea este arta prin care o persoana specializata in mediere, denumita mediator, ajuta partile implicate sa transforme un conflict intr-o intelegere. Pare simplu, dar este complicat. Mediatorul ajuta partile aflate in conflict sa genereze optiuni, le face sa inteleaga ca au posibilitatea sa aleaga intre aceste optiuni pornind de la ideea ca fiecare persona are un punct de vedere diferit. Nu exista personalitati similare si in consecinta fiecare persona intelege altfel o situatie existenta. De foarte multe ori partile nu constientizeaza situatia juridica in care se afla, lasandu-se orbite de propriul orgoliu. Existenta atator procese pe rolul instantelor este determinata de orgolii nemasurate si de ideea de victimizare. Fiecare parte a unui proces aflat pe rolul instantei se considera o victima a celeilalte parti, aceasta din urma fiind considerata sursa tuturor relelor din lume. Incrancenarea cu care partile unui proces lupta pentru o hotarare judecatoreasca favorabila este determinata in primul rand de imaginea pe care o are o astfel de persona despre partea adversa. Aceste procese alimentate de orgolii sunt surse continue de stres, dezamagiri si de lupte imaginare cu un „inamic” mai mult inventat decat real.

Si totusi, in astfel de situatii mediatorul poate face partile sa ajunga la o intelegere? Raspunsul difera de la un mediator la altul in functie de pregatirea profesionala, experienta si calitatile umane ale acestuia precum si de partile cu care intra in contact si de personalitatile acestora. Medierea este ca un joc de noroc, uneori castigi, alteori pierzi. Pentru a avea o mediere reusita de multe ori mediatorul trebuie sa riste mizand pe analiza instantanee a personalitatilor partilor aflate in conflict, prezente la mediere. Sarcina mediatorului este de a identifica asteptarile fiecarei parti si de a incerca sa le aduca intr-un punct convergent precum si de a descoperiri temerile partilor si a le intaturara pe cele nefundamentate prin facilitarea dialogului dintre ele. Uneori, dialogul dintre parti tensioneaza si mai mult raporturile dintre ele, alteori, comunicarea genereaza solutii dintre cele mai neasteptate. Exista situatii in care, doua persoane care nu si-au mai vorbit de ani intregi, in urma unui dialog spontan supravegheat si de catre un mediator, pot sa stinga toate neintelegerile dintre ele. Cu alte cuvinte, fiecare mediere are un moment cheie, in care partile sunt in cel mai apropiat punct posibil de o solutionare amiabila. Daca mediatorul speculeaza corect acel moment se prefigureaza o intelegere intre parti.Momenul cheie trebuie „simtit”si fructificat insa aceasta aptitudine nu se dobandeste decat prin practica indelungata sau este un dat nativ.

Mediatorul nu poate ajuta la solutionarea unui conflict decat daca a inteles ce a generat acel conflict. Sursa conflictului trebuie descoperita prin acumularea de informatii despre parti iar acest lucru nu se intampla decat daca mediatorul reuseste sa castige increderea lor. Toate conflictele in aparenta par de nerezolvat insa totul depinde de fructificarea momentului cheie al medierii respective. Medierea este o arta pe care nu oricine o poate stapanii iar cei care reusesc au ceva ce ii diferentiaza de altii: VOCATIA.

Dupa aceasta scurta introducere cu privire la mediere, voi incerca sa fac o analiza a interesului manifestat fata de mediere de catre diferite categorii profesionale. Din capul locului, este necesara o clarificare. Exista doua tipuri de persoane interesate: cele care doresc sa devina mediatori si cele care doresc sa apeleze la mediere in scopul stingerii unor conflicte.

Despre cei care doresc sa devina mediatori


In randurile care urmeaza, ma voi referi la prima categorie. Acest interes cu privire la mediere se poate defalca pe anumite categorii profesionale de persoane. Involuntar, timp de peste un an am realizat o cercetare sociologica cu privire la categoriile profesionale interesate de mediere si motivatiile acestui interes. Fiind fondatorul unuia dintre primele site-uri despre mediere din Romania (www.medierea.ro) si crezand cu tarie in beneficiile acestei metode alternative de solutionare a conflictelor, in aceasta calitate am avut ocazia de a intra in contact cu cei interesati de mediere. Avand in vedere faptul ca de-a lungul timpului am reusit sa interactionez cu aproape 500 de subiecti, consider ca acest studiu involuntar este destul de relevant. Nu in ultimul rand, este primul studiu sociologic cu privire la interesul romanilor fata de mediere.

O multitudine de categorii profesionale au considerat ca medierea merita atentia lor. Baza de subiecti la care ne raportam este data de catre persoanele care m-au contactat prin posta electronica sau prin alte mijloace si au solicitat informatii si lamuriri despre mediere. Interesant de amintit este faptul ca, diferit de un studiu sociologic clasic, aceste persoane au fost cele care m-au contactat si nu invers.

Din pacate, prima concluzie certa este aceea ca persoanele interesate de mediere percep medierea ca pe o alternativa profesionala si nu ca ceea ce este, o modalitate eficienta de stingere a unor conflicte pe cale amiabila. Voi nuanta acesta afirmatie cu toate ca este atipic sa incep cu concluziile unui studiu sociologic. Mai mult decat atat, fiind de formatie juridica si nu sociologica, imi asum riscul de a se considera ca am o anumita doza de subiectivism.

Cel mai mare interes pe care l-a starnit medierea a fost in lumea juridica. De ce e atat de interesata lumea juridica de mediere? Raspunsul care imi vine instinctual in minte ar incepe cam asa: "Fiind o institutie noua ....". Nu, nu acesta e raspunsul pe care il caut. Mai incerc... si ma gandesc la avantajele medierii in raport cu justitia clasica. Sa le fi descoperit subit o mare masa de oameni? Ma indoiesc. In final gasesc si raspunsul care ma framanta. Si imi doream orice alt raspuns nu cel la care am ajuns.

Justitia romana e in deriva, exista o multitudine de profesii juridice care se afla la limita liniei de plutire iar unele incep chiar sa se scufunde. Profesionistii dreptului cauta alternative la profesia lor fiind dispusi sa o ia de la inceput (si) in alt domeniu. Si nu o fac din lipsa de pregatire, din inconsistenta profesionala sau din plafonare, ci din dorinta de a nu se deprofesionaliza si de a-si consolida cariera greu cladita pana acum. In domeniul juridic situatia e dezolanta: avocatii, magistratii, personalul auxiliar si consilierii juridici trebuie sa faca fata unor framantari coplesitoare.

Acestia percep medierea ca pe o provocare, o sansa, un nou inceput, o noua specializare, o noua profesie care promite, un pas inainte, o schimbare de necesara de mentalitate sau... e ceea ce iti doresti sa fie... depinde de unghiul din care o privesti.

Cel mai mare interes fata de noua profesie a fost aratat de catre consilierii juridici. Aproximativ 60% dintre cei interesati de profesia de mediator fac parte din aceasta categorie profesionala. Acestia privesc cu optimism si interes nasterea noii profesii. O vad ca pe o alternativa viabila la profesia lor fiind dispuse in proportie de aproximativ 50% sa renunte la profesia lor in cazul in care medierea se dovedeste viabila. Principala motivatie a acestora este dorinta de a practica o profesie liberala. Am remarcat temerile acestora cu privire la profitabilitatea profesiei de mediator si incertitudinile acestora referitoare la posibilitatea de a realiza castiguri suficiente exclusiv din aceasta profesie. Background-ul juridic al consilierilor juridici se preteaza perfect profilului noii profesii. Nu este o trasatura obligatorie a celor care vor practica medierea insa este un real ajutor. Cu toate ca unele pareri sunt in sensul ca un mediator nu e indicat sa aiba studii juridice (pareri minoritare), consilierii juridici considera ca noua profesie este un apanaj al licentiatilor in drept. Cunostintele juridice de baza pe care acestia le-au dobandit constituie un ajutor in practicarea profesiei de mediator. O alta trasatura profesionala definitorie a acestora este aceea ca au luat contact indelungat cu justitia datorita profesiei, astfel ca percep si avantajele de netagaduit ale solutionarii pe cale amiabila. Ma refer in principal la cei care au profesat in domeniul lor de activitate. Sigur, sunt si consilieri juridici care nu au profesat niciodata. Din randul celor care m-au contactat, un procent de 1/4 nu au profesat niciodata. Acestia au cel mai mare entuziasm data fiind poate si varsta lor mai scazuta si entuziasmul specific unui tanar absolvent.

O alta categorie profesionala din lumea juridica interesata de mediere sunt avocatii (aproximativ 20% dintre subiecti). Diferenta majora fata de consilierii juridici cu privire la mediere este aceea ca acestia nu sunt dispusi sa renunte la profesia lor pentru a practica medierea insa sunt interesati sa practice ambele profesii. Doar 3% dintre acestia ar fi dispusi sa renunte la profesia de avocat in detrimentul celei de mediator. In SUA cei mai multi mediatori sunt sau au fost avocati. La noi exista un interes al acestora fata de mediere insa este mult diminuat fata de cel din SUA, tara in care exista o adevarata cultura a medierii fiind de departe un lider mondial in acest domeniu.

Sigur ca acest studiu nu este foarte relevant, intrucat promovarea medierii este in stadiu incipient. Din pacate, putina lume chiar si din domeniul juridic are cu adevarat idee ce este mediere si care sunt beneficiile acesteia. Un studiu cu adevarat relevant s-ar putea face la peste un an din momentul in care vor avea loc primele medieri conform legii medierii. Totusi, consider ca este util sa cunoastem raportat la acest moment interesul diverselor categorii sociale fata de mediere.

Inginerii si alte persoane din domeniul stiintelor exacte (din totalul subiectilor aproximativ 7%) si-au manifestat interesul fata de mediere. Acestia realizeaza posibila dezvoltare a noii profesi si sunt receptivi la nou. Cu toate ca nu au avut contact in majoritatea cazurilor cu justitia, vad medierea ca pe o provocare pe care sunt nerabdatori sa o experimenteze. Aproximativ 40% dintre ei sunt dispusi sa renunte la profesia lor avand dorinta de a deveni mediatori.
Profesionistii din domeniul economic (economisti, contabili etc.) si-au manifestat interesul fata de mediere (aproximativ 7% dintre subiecti). Pragmatismul specific profesiei i-a determinat pe acestia sa considere medierea o alternativa profesionala viabila. Datorita rigurozitatii acestora si a faptului ca lucreaza cu sume de bani oglindite in cifre, cei de formatie economica realizeaza oportunitatile pe care le poate deschide aceasta noua profesie pentru ei. Totusi, nu sunt dispusi sa renunte la profesia lor, ci doar sa o completeze cu cea de mediator. Important este faptul ca acestia sunt cei mai convinsi de beneficiile medierii raportat la toate celelalte categorii.

Un interes foarte scazut fata de profesia de mediator l-au manifestat psihologii (aproximativ 3% din numarul subiectilor). Aparent procentul acestora este anormal de mic avand in vedere faptul ca mediatorul trebuie sa fie un fin psiholog. Cu toate ca pregatirea psihologica e esentiala alaturi de arta conversatiei in profesia de mediator, specialistii in psihologie nu se arata foarte interesati de mediere. O explicatie posibila in acest sens este numarul mai mic al acestora in comparatie cu restul profesiilor mai sus enumerate si mai mica tangenta cu justitia. Promovarea medierii se pare ca nu a fost indeajuns facuta in randul acestora. Oricum, in viitor preconizez o crestere a interesului acestei categorii fata de profesia de mediator.

Restul subiectilor (aproximativ 3%) fac parte din profesii diverse: profesori, sociologi, medici, jurnalisti, personal auxiliar din justitie, alte profesii juridice, etc.

Profesorii sunt cei mai numerosi dintre cei enuntati insa numarul lor este foarte mic. Majoritatea acestora s-au aratat dispusi sa renunte la meseria lor in cazul in care ar castiga suficient din mediere. Totusi, preconizez o crestere a numarului acestora in viitor datorita nivelului salarizarii in bransa.

Surprinzator de mic este numarul medicilor interesati sa devina mediatori. Avantajul acestora consta in faptul ca lucreaza direct cu oamenii insa cei care au posturi stabile nu sunt dispusi sa renunte la profesia lor. Medicii interesati de mediere sunt cei care incearca sa se reorienteze profesional si nu au un loc de munca pe masura calificarii.

Mentionez ca legea medierii impune o conditie obligatorie pentru oricine doreste sa devina mediator si anume studii superioare. Am facut aceasta precizare deoarece si alte categorii profesionale s-au aratat interesate de mediere insa nu au indeplinit aceasta conditie. Prin urmare, acestia nu sunt cuprinsi in categoriile profesionale susmentionate.

Despre cei care doresc sa apeleze la mediere


Cea de-a doua categorie de persoane interesate de mediere sunt justitiabilii si potentialii justitiabili. Adevarata perceptie in randul publicului a medierii este data catre acestia. Cu alte cuvinte, daca au sau ar putea avea un conflict, cati dintre cetateni sunt dispusi sa apeleze la mediere?

Din pacate, rezultatele sunt dezamagitoare. Poate ca cea mai buna promovare a medierii se va face de catre cei care au apelat la mediere si au reusit sa-si rezolve sau preintampine neintelegerile cu ajutorul medierii. Pana in prezent, medierea nu a fost promovata suficient. Sunt totusi persoane care sunt interesate de a-si solutiona conflictele pe cale amiabila. Acestea sunt cele care vor hotarii daca medierea va fi un esec sau un succes.

Concluzii


Numarul persoanelor care ar apela la mediere este mai mic de cateva zeci de ori fata de numarul persoanelor care doresc sa devina mediatori. Totusi, cei care au apelat odata la mediere, intr-un procent covarsitor, sunt dispusi sa mai apeleze si in viitor. Pornind de la aceste date putem spera ca medierea va fi un succes in Romania in viitor.

Sursa: www.juridice.ro
 
 

 Medierea si organizarea profesiei de mediator

 

In Monitorul Oficial, Partea I nr. 441 din 22.05.2006 a fost publicata Legea nr. 192/2006 privind privind medierea si organizarea profesiei de mediator .

Legea defineste medierea ca "o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate".

 In ce materii se poate apela la mediere?


Persoane fizice sau persoane juridice pot recurge la mediere pentru a solutiona, in mod voluntar, conflictele ivite in materie civila, comerciala, de familie sau penala, daca legea nu prevede altfel. De asemenea, se poate apela la mediere si in cazul conflictelor din domeniul protectiei consumatorilor, in cazul in care consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectarii clauzelor contractuale ori a garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si agentii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute de legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor.

 Care drepturi nu pot face obiectul medierii?


Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care partile, potrivit legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege.


Care este procedura de sesizare a mediatorului?


In orice conventie ce priveste drepturi asupra carora partile pot dispune, acestea pot introduce o clauza de mediere, a carei validitate este independenta de validitatea contractului din care face parte. Chiar daca partile nu au introdus o clauza de mediereintr-un contract, dupa aparitia situatiei conflictuale, partile se pot prezenta impreuna la mediator. In cazul in care se prezinta numai una dintre parti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte parti invitatia scrisa, in vederea acceptarii medierii si incheierii contractului de mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitatia se transmite prin orice mijloace care asigura confirmarea primirii textului. Daca cealalta parte refuza in mod explicit medierea sau nu se prezinta de doua ori la rand la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se considera neacceptata.Mediatorul poate face si alte demersuri legale pe care le considera necesare pentru invitarea partilor la mediere, cu respectarea dispozitiilor prezentei legi.

Ce este contractul de mediere?


Contractul de mediere reprezinta intelegerea intre mediator, pe de o parte, si partile aflate in conflict, pe de alta parte, dupa prezentarea acestora din urma impreuna la mediator sau dupa acceptarea medierii de catre partea invitata.

Care sunt clauzele obligatorii ale contractului de mediere?


Contractul de mediere trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii absolute, urmatoarele clauze:
- identitatea partilor aflate in conflict sau, dupa caz, a reprezentantilor lor;
- mentionarea obiectului conflictului;
- obligatia mediatorului de a da explicatii partilor cu privire la principiile medierii, la efectele acesteia si la regulile aplicabile;
- declaratia partilor, in sensul ca doresc declansarea medierii si ca sunt decise sa coopereze in acest scop;
- angajamentul partilor aflate in conflict de a respecta regulile aplicabile medierii;
- obligatia partilor aflate in conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului si cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul medierii in interesul partilor, precum si modalitatile de avansare si de plata a acestor sume, inclusiv in caz de renuntare la mediere sau de esuare a procedurii, precum si proportia care va fi uportata de catre parti, tinandu-se cont, daca este cazul, de situatia lor sociala. Daca nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de catre parti in mod egal;
- intelegerea partilor privind limba in care urmeaza sa se desfasoare medierea.

La ce solutii se poate ajunge in urma medierii?


Procedura de mediere se inchide, dupa caz:
a) prin incheierea unei intelegeri intre parti in urma solutionarii conflictului;
b) prin constatarea de catre mediator a esuarii medierii;
c) prin depunerea contractului de mediere de catre una dintre parti.
In cazul in care partile au incheiat numai o intelegere partiala, precum si in cazurile prevazute la lit. b) si c), orice parte se poate adresa instantei judecatoresti sau arbitrale competente. Cand partile aflate in conflict au ajuns la o intelegere, se redacteaza un acord care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui inscris sub semnatura privata.
Intelegerea partilor poate fi supusa verificarii notarului public in vederea autentificarii ori, dupa caz, incuviintarii instantei de judecata care va da o hotarare ce va consfintii invoiala partilor (art. 271 C. pr. civila).

Se poate solutiona prin mediere un litigiu civil aflat pe rolul instantelor de judecata?


In cazul in care conflictul a fost dedus judecatii, solutionarea acestuia prin mediere poate avea loc din initiativa partilor ori la recomandarea instantei, acceptata de parti, cu privire la drepturi asupra carora partile pot dispune potrivit legii. Medierea poate avea ca obiect solutionarea in tot sau in parte a litigiului. La inchiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, in toate cazurile, sa informeze in scris instanta de judecata daca partile au ajuns sau nu la o intelegere in urma procesului de mediere.
Pentru desfasurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de catre instantele judecatoresti sau arbitrale va fi suspendata la cererea partilor.
Cursul termenului perimarii este suspendat pe durata desfasurarii procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de mediere. Cererea de repunere pe rol este scutita de taxa judiciara de timbru.
In cazul in care conflictul a fost solutionat pe calea medierii, instanta va pronunta, la cererea partilor, o hotarare, potrivit dispozitiilor art. 271 din C. pr. civila. Odata cu pronuntarea hotararii, instanta va dispune, la cererea partii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru platite pentru investirea acesteia.

 Ce conflicte de familie pot fi rezolvate prin mediere?


Pot fi rezolvate prin mediere neintelegerile dintre soti privind continuarea casatoriei, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor, precum si orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii. Intelegerea sotilor cu privire la desfacerea casatoriei si la rezolvarea aspectelor accesorii divortului se depune de catre parti la instanta competenta sa pronunte divortul.

In ce cauze penale se poate apela la mediere?


Dispozitiile Legii se aplica in mod corespunzator si in cauzele penale care privesc infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Tudor Tatu

 

 

 Rolul Mediatorului pentru rapirile internationale de copii de catre unul dintre parinti

 

Numarul casatoriilor internationale este în continua crestere în Uniunea Europeana. Atunci când o astfel de casatorie se destrama, fostii parteneri decid adesea sa se întoarca în tarile lor de origine. În cazul în care cuplul respectiv are un copil comun, situatia poate deveni foarte complicata. Adesea, odata ce parintii s-au despartit, parintele care nu are custodia copilului (copiilor) îl (îi) rapeste sau refuza sa îl (îi) înapoieze la terminarea perioadei de vizita. Un alt scenariu este si mai des întâlnit: copiii sunt deplasati sau retinuti de parintele caruia i-au fost încredintati, fara permisiunea celuilalt parinte. Acest lucru reprezinta o încalcare a drepturilor celuilalt parinte si duce adesea la proceduri în instanta.

Principala responsabilitate a Mediatorului Parlamentului European pentru rapirile internationale de copii de catre unul dintre parinti este aceea de a ajuta parintii în gasirea celei mai bune solutii pentru bunastarea copilului lor. În acest sens, trebuie subliniat ca sarcina fundamentala a mediatorului este aceea de a garanta respectarea intereselor copilului rapit. Pentru a scuti parintii si copii, precum si alte parti implicate îndeaproape, precum bunicii, de stresul emotional si separarile provocate de procedurile judiciare, Mediatorul Parlamentului European furnizeaza informatii si ofera consiliere cu privire la caile alternative de rezolvare a diferendului respectiv, mai precis, desfasoara o activitate de mediere.

Un acord încheiat între parti în cadrul unei proceduri de mediere poate evita o deplasare inutila a copilului, permite parintilor sa abordeze în mod activ si hotarât toate problemele care le afecteaza familia si este mai rapid si mai putin costisitor decât procedurile în instanta. Dupa ce a fost înteles, acceptat si semnat de ambele parti, acordul poate fi adus în fata unei instante, care poate oficializa termenii acestuia printr-o hotarâre judecatoreasca, care va fi recunoscuta si aplicabila în alte tari.

Pentru a asigura eficienta si profesionalismul procedurii de mediere, Mediatorul Parlamentului European pentru rapirile de copii ajuta la formarea unei echipe adecvate de mediatori, pentru fiecare caz în parte. Regula pe care mediatorul încearca sa o urmeze este aceea de a garanta o echipa cu urmatoarea structura: o femeie - un barbat; un avocat - o persoana de o alta profesie; ambii vorbitori ai celor doua limbi ale partilor aflate în litigiu.

Raportul mediatorei (martie 2007)
Texte legislative privind rapirea de copii:
Conventia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii
Bruxelles II bis: Regulamentul Consiliului (CE) Nr. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003
Ghid practic pentru punerea în aplicare a regulamentului Bruxelles II bis
Conventia europeana asupra custodiei din 20 mai 1980
Conventia din 19 octombrie 1996 asupra raspunderii parintesti si protectiei copiilor

www.europarl.europa.eu

 

 

Conflictele între angajati genereaza pierderi semnificative pentru firme
 
 

Conflictele dintre angajati pot reduce si la jumatate productivitatea muncii într-o firma
Companiile cu peste 1.000 de angajati pot suferi daune de ordinul milioanelor de euro din cauza disputelor dintre salariatii

Disputele între angajati consuma timp si afecteaza productivitatea muncii. Stresul, lucrul sub presiune si competitia interna dintre salariati duc inevitabil la tensiuni si conflicte.

Studiile de profil arata ca scaderea productivitatii muncii din cauza acestui tip de conflicte poate ajunge chiar pâna 50%, implicând costuri suplimentare pentru companie.

Potrivit specialistilor de la Mediators, singura organizatie specializata în medierea conflictelor între angajati, colaborarea este comportamentul cel mai agreat de manageri în organizatiile pe care le conduc, pentru realizarea productivitatii planificate.

Însa, colaborarea între angajati nu este întotdeauna un lucru perfect controlabil, iar mentinerea unui climat relaxat de lucru este deja recunoscut ca fiind o utopie.

Managerii consuma timp pentru a media conflicte

Frustrarile acumulate de angajati constituie un factor care nu poate fi cuantificat cu exactitate si care se concretizeaza, în principal, în lipsa de responsabilitate a angajatului în achitarea sarcinilor de serviciu. Studiile arata ca 42% din timpul managerilor este ocupat cu rezolvarea conflictelor si demersul de a convinge angajatii sa faca ceea ce trebuie.

Specialistii Mediators subliniaza ca scaderea în procente de pâna la 50% a productivitatii muncii este cauzata de conflicte. Potrivit acestora, managerii din organizatiile mari din România, cu peste 1.000 de angajati, au anuntat costuri de pâna la 1,5 milioane euro anual. Vlad Nedelcu, ma nagerul Mediators, a declarat pentru "Adevarul" ca solutia medierii este bine-venita în acest moment în România.

"Exista motive pertinente pentru aceasta afirmatie: integrarea în Uniunea Europeana a accentuat criza de personal existenta pe piata româneasca. Mai mult, reglementarile Uniunii Europene au încurajat protectia angajatilor, ceea ce sporit presiunea companiilor de a fideliza angajatii", precizeaza Vlad Nedelcu.

Specialistii în resurse umane apreciaza ca într-o organizatie conflictele sunt inerente, acestea fiind alimentate de competitia interna între angajati si chiar de modul defectuos cum au fost stabilite obiectivele, însa cele mai paguboase sunt conflictele mocnite, nu cele deschise.

Conflictele mocnite, cele mai paguboase

Amalia Pâcleanu-Savinescu, managing partner în cadrul companiei de consultanta în resurse umane Tandem Consulting, a declarat pentru "Adevarul" ca majoritatea conflictelor din organizatii sunt mocnite, ca o consecinta a faptului ca în procesul de socializare si adaptare la normele companiei, oamenii deprind diferite comportamente organizationale prin care îsi mascheaza intentiile si motivatiile egoiste si neconstructive.
"Contrar opiniei comune, situatiile conflictuale care merita atentia nu se limiteaza la cele deschise, în care limbajul devine mai dur si divergentele îmbraca o nota personala.

Conflictele mocnite sunt la fel de paguboase. Rolul managerului devine cu atât mai important cu cât aceste situatii nu sunt la suprafata, evolueaza în tacere si antreneaza un mecanism subteran de erodare a calitatii si eficientei relatiilor. Astfel, de multe ori, conflictele mocnite cuprind mai multe straturi si mai multe surse de dezacord", a mentionat Amalia Pâcleanu-Savinescu.

Aceasta mai spune ca cheltuielile cu conflictele negestionate pot fi extrem de mari, de la cele necesare înlocurii unor echipe întregi pâna la costurile specifice unor schimbari în strategia companiei.

Investitii mici pentru mediere

Oficialul Mediators a adaugat ca este esential pentru companii sa urmareasca dezvoltarea unui climat constructiv si pozitiv la locul de munca. "Privind comparativ, sumele investite pentru mediere sunt mult mai mici decât notele de plata ale conflictelor existente în organizatii, în contextul în care peste 40% din timpul managerilor este dedicat rezolvarii conflictelor si încurajarii angajatilor sa faca ceea ce trebuie", a adaugat managerul Mediators.

Astfel, metoda propusa de Mediators este simpla, dar eficienta, centrata pe cauzele conflictelor dintre angajatii de la diferite niveluri ierarhice. Vlad Nedelcu spune ca disputa între angajati se poate rezolva în marea majoritate a cazurilor. Potrivit acestuia, pâna la nivelul de criza al conflictului, metoda functioneaza în aproape toate cazurile.

Autor;Mariana Baciu

www.adevarul.ro

 

Mediatori sanitari pentru romi

Sistemul sanitar s-a extins si in comunele din judet unde majoritatea persoanelor sint de etnie roma, se arata intr-un articol publicat de cotidianul Monitorul de Vrancea in editia de miercuri, 20 decembrie. In toate orasele din judet exista cel putin o persoana care se ocupa de problemele de sanatate ale romilor. Deoarece salariile mediatorilor sanitari sint foarte mici, foarte multe persoane au ales sa se retraga, lasind locurile vacante. In acest moment, la nivelul judetului Vrancea exista 16 mediatori sanitari romi. Acestia au fost repartizati in Focsani, Panciu, Marasesti, Urechesti, Bolotesti, Vidra, Slobozia Bradului, Chiojdeni, Homocea si Sihlea. In aceste localitati exista comunitati numeroase de romi, care au la cine sa apeleze in cazul in care nu au cum sa ajunga la timp la un medic de familie. „Mediatorii sanitari romi au rol foarte important in comunitatile de romi deoarece ei trebuie sa ii depisteze pe acei care au probleme de sanatate, insa munca lor presupune de cele mai multe ori asistenta sociala pentru analfabeti", au spus medicii din cadrul Autoritatii de Sanatate Publica. Mediatorii sanitari au fost scoliti de ONG-uri pentru romi, iar cursurile de calificare pe post au fost organizate de Ministerul Sanatatii Publice. In atributiile acestora intra identificarea romilor care au nevoie de asistenta sociala si medicala, sfatuirea si monitorizarea femeilor gravide, insotirea acestora la consultatii, iar pentru romii analfabeti trebuie sa intocmeasca dosare de ajutor social si inscrierea acestora pe lista unui medic de familie. Asistentii comunitari reprezinta personal medical cu studii medii, cu domiciliul in localitatea respectiva, alocati satelor aflate la distanta mai mare de centrul de comuna, unde exista cabinet medical. Dupa cursurile de pregatire medicale in regim intensiv, mediatorii vor primi atestat de la Asociatia Romani Cris pentru a fi incadrati. Criteriile de incadrare sint minim 10 clase, cunoasterea limbii romani, cunostinte minime de medicina si domiciliul in localitatile arondate. Mediatorii beneficiaza la incadrare de salariu minim plus drepturi salariale conferite de vechimea in munca, suportarea cheltuielilor de drum si de comunicare cu autoritatile medicale judetene.

www.event365.ro

 

Mediatorul scolar

Pozitia de mediator scolar a fost introdusa experimental în România începând cu anii ’90 prin intermediul unor proiecte derulate în sectorul ONG, cu scopul de a facilita accesul la educatie al copiilor proveniti din grupuri defavorizate. Rolul mediatorului scolar este acela de a face legatura între scoala si comunitate, de a crea în rândurile tinerilor de etnie roma o atitudine favorabila scolii, dar si de a preveni aparitia unor atitudini si comportamente discriminatorii în institutiile de educatie.

Aceasta experienta pozitiva a fost dezvoltata prin activitatile programelor PHARE RO 0104.02 Acces la educatie pentru grupurile dezavantajate, cu focalizare pe romi si PHARE 2003/005-551.01.02 Acces la educatie pentru grupurile dezavantajate, ocupatia de mediator scolar fiind recunoscuta oficial în Clasificarea Ocupatiilor din România prin Ordinul Ministrului Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei, nr. 338 din 16 iulie 2003, privind completarea Clasificarii. Începând din anul 2002, în Nomenclatorul Calificarilor profesionale pentru care se asigura pregatirea prin învatamântul preuniversitar a fost introdusa calificarea de mediator scolar, corespunzatoare nivelului 3 de calificare prin liceu – filiera vocationala, profilul pedagogic.

Deoarece activitatea mediatorilor a condus la îmbunatatirea vizibila a frecventei scolare, la reducerea abandonului scolar si, nu în ultimul rând, la îmbunatatirea relatiei dintre scoala si comunitate, majoritatea scolilor care au beneficiat de serviciile unui mediator au facut eforturi pentru asigurarea continuitatii activitatii acestuia si dupa închiderea programului. Finantarea salariului mediatorului scolar s-a realizat, în majoritatea cazurilor, prin contributia consiliilor judetene si locale.

Astfel, în programul Phare2004 Acces la educatie pentru grupuri dezavantajate, componenta de formare a mediatorilor scolari cuprinde mediatori din toate cele 20 de judete care nu au beneficiat pâna acum de programe de formare, dar si din 7 judete care au fost cuprinse în programul Phare2001 Acces la educatie pentru grupurile dezavantajate, cu focalizare pe romi si care au nevoie de extinderea serviciilor de mediere scolara.

Programul furnizeaza formare teoretica si practica, bazata pe activitatea propriu-zisa din scoli. Integrarea acestor doua componente se realizeaza prin intermediul Planului Individual de Formare. Sesiunile de formare sunt realizate prin intermediul unor institutii si organizatii cu experienta relevanta în acest domeniu si se vor extinde pe perioada iulie 2007 – iulie 2008.

Sarcinile mediatorului scolar:

1. Mediatorul reprezinta vocea scolii în comunitate si a comunitatii în scoala, este persoana care faciliteaza dialogul si cooperarea între cele doua parti.

2. Mediatorul contribuie la mentinerea si dezvoltarea încrederii si a respectului reciproc dintre scoala si familie, dintre scoala si comunitate.

3. Mediatorul monitorizeaza copiii de vârsta scolara care nu sunt cuprinsi în învatamântul de masa si propune conducerii scolii solutii practice pentru recuperarea educationala a acestor copii si facilitarea accesului lor, daca este cazul, la programe alternative de tip A Doua Sansa, învatamânt cu frecventa redusa.

4. Mediatorul monitorizeaza copiii de vârsta prescolara, proveniti din grupuri dezavantajate, care nu frecventeaza gradinita, si ofera consiliere si sprijin familiilor acestora în procedurile de înscriere a copiilor la gradinita si, respectiv, scoala.

5. Mediatorul scolar colecteaza date statistice referitoare la participarea si mentinerea copiilor dezavantajati în învatamântul obligatoriu de masa.

6. Mediatorul scolar monitorizeaza problemele de orice natura care afecteaza participarea la educatie a copiilor din comunitate, si problemele cu care acestia se confrunta la nivel scolar.

7. Mediatorul asigura actualizarea permanenta a bazei de date cu copiii aflati în situatie de risc educational, monitorizeaza continuu situatia acestora si propune institutiilor sau persoanelor abilitate masurile necesare pentru a preveni abandonul scolar.

8. Mediatorul contribuie la deschiderea scolii catre comunitate prin implicarea parintilor si a altor membri ai comunitatii în activitati extracurriculare, activitati multiculturale, etc.

9. Mediatorul scolar informeaza comunitatea asupra variantelor educationale si a programelor de asistenta scolara, propunând conducerii scolii organizarea de activitati si programe aditionale care sa încurajeze participarea la învatamânt a copiilor din medii defavorizate.

10. Mediatorul contribuie activ la conceperea, dezvoltarea si aplicarea planului de desegregare al scolii, în cooperare cu Consiliul de administratie, Comitetul de parinti, autoritatile locale, ONG-urile si alti factori abilitati.

11. Mediatorul scolar informeaza autoritatile asupra cazurilor de risc în ceea ce priveste protectia drepturilor copilului.

12. Mediatorul scolar informeaza permanent comunitatea despre beneficiile educatiei incluzive, în scopul descurajarii celor care solicita înscrierea copiilor în scoli separate.

www.acces-la-educatie.edu.ro

 

Mediere economica

Ca urmare a fenomenului de globalizare, cooperarea intre parteneri de afaceri, intre cadrele de conducere si angajati sunt esentiale. Noi va indrumam sa gasiti noi cai de colaborare in cadrul intreprinderilor.

Mediatorii nostri va ajuta la gasirea de solutii pentru rezolvarea conflictelor din domeniul economic in relatie cu
  • procese de restructurare si integrare
  • fuziuni
  • consecinte ale destituirilor
  • conflicte intre angajati sau dintre angajati cu conducerea sau cu comitetul intreprinderii
  • munca in team-uri si la colaborarea la proiecte
Avantajele dumneavoastre
Medierea in domeniul economic este o sansa cu perspectiva, favorabila in vederea rezolvarii unor probleme ce implica raspunderea proprie a partilor.
In afara de stimularea motivatiei si a creativitatii angajatilor, costurile externe de consultanta se reduc. Deciziile si punerea lor in parctica se accelereaza, evitandu-se astfel lezarile de imagine sau pierderea increderii in firma respectiva.

Medierea in domeniul economic este o metoda de rezolvare a conflictelor. Scopul este gasirea unei solutii optimale pentru partile participante.
In centrul activitatii noastre se afla optimarea cooperari intre parteneri si angajati.
Comportamentul in rezolvarea conflictelor si capacitatea de cooperare intre partile participante vor fi imbunatatite in perspectiva.
Rezolvarea conflictelor sa desfasoara prin intermediul interventiei unei persoane terte neutre (mediator). Mediatorul conduce participantii prin procesul bine structurat si faciliteaza prelucrarea solu?iilor favorabile.
Experienta a aratat ca rezultatele obtinute corespund mai mult intereselor participantilor decat celor luate in urma unor decizii autoritare.
Principile de baza ale medierii economice sunt in afara de neutralitatea mediatorului, confidentialitatea si participarea voluntara a partilor.

A invinge complexitatea
Procesul de mediere se desfasoara pe baza unei strucuri si metode experimentate. Medierea poate fi integrata in procese de transformare si de dezvoltare organizationala. Astfel de situatii si de conflicte complexe pot fi solutionate efectiv.

                                                                                                                                          

www.knpp.de 

                                                                                                                                                                            

STUDIU-Medierea aplicata in domeniul protectiei mediului

 

Studiul a fost realizat în cadrul proiectului "Implementarea Legii nr. 192/2006 privind medierea - studiu de caz". În contextul publicarii Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, studiul realizeaza o analiza a starii de fapt si propune o serie de metode si instrumente pentru utilizarea medierii în domeniul protectiei mediului. Publicatia include si rezultatele unei cercetari realizata de Asociatia ALMA-RO referitor la capacitatea administratiei publice locale din municipii resedinta de judet de a utiliza medierea ca metoda alternativa de solutionare a conflictelor de mediu.

Autori: Adrian Badila, Anca Ciuca, Eliza Teodorescu
 [mai mult]
 

MEDIATORUL SCOLAR


Principala responsabilitate a mediatorului scolar este de a sprijini participarea tuturor copiilor din comunitate la invatamantul general obligatoriu, incurajand implicarea parintilor in educatia copiilor si in viata scolii si facilitand colaborarea dintre familie, comunitate si scoala.
Mediatorul scolar este angajat de unitatea de invatamant preuniversitar sau de centrul de resurse si de asistenta educationala judetean/al municipiului Bucuresti, infiintat conform Ordinului ministrului educatiei si cercetarii nr. 5.418/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a centrelor judetene/al municipiului Bucuresti de resurse si de asistenta educationala si a regulamentelor-cadru ale institutiilor din subordine. 
Indrumarea metodologica a activitatii mediatorului scolar revine centrului de resurse si de asistenta educationala judetean/al municipiului Bucuresti, iar coordonarea si monitorizarea activitatii mediatorului revin conducerii unitatii/unitatilor de invatamant preuniversitar in care isi desfasoara activitatea. 
Mediatorul scolar colaboreaza cu personalul unitatii de invatamant preuniversitar, cu consiliul parintilor sau cu alte structuri asociative ale parintilor recunoscute de unitatea de invatamant preuniversitar, cu autoritatile locale/judetene, cu organizatii neguvernamentale si cu ceilalti parteneri ai unitatii de invatamant preuniversitar care au ca scop cresterea gradului de participare la educatie si imbunatatirea calitatii serviciilor educationale.
Mediatorul scolar isi desfasoara activitatea in unitatile de invatamant preuniversitar si in comunitatile de care apartin acestea. Angajarea mediatorului se face la solicitarea scolii sau a comunitatii, la propunerea inspectoratelor scolare judetene/al municipiului Bucuresti, a autoritatilor publice locale/judetene, a organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale sau la solicitarea parintilor elevilor din unitatea scolara respectiva. 
Mediatorul scolar poate fi:
a) absolvent de liceu, filiera vocationala - specializare mediator scolar sau absolvent al oricarui alt profil, urmat de un curs de formare profesionala cu specializarea mediator scolar, recunoscut de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului;
b) absolvent al invatamantului obligatoriu cu durata de cel putin 8 clase, urmat de parcurgerea cursurilor de formare profesionala cu specializarea mediator scolar, recunoscute de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, si in curs de completare a studiilor liceale. 
Pe postul de mediator scolar se recomanda angajarea unei persoane care cunoaste limba si cultura comunitatii locale pentru care sunt necesare serviciile de mediere scolara.
Intr-o prima etapa unitatile angajatoare vor avea in vedere, pentru ocuparea posturilor de mediator scolar, persoane care au urmat cursurile organizate in cadrul programelor PHARE "Acces la educatie pentru grupuri dezavantajate" si care au mai lucrat ca mediatori.
Identificarea mediatorului scolar este responsabilitatea comuna a consiliului de administratie al scolii si a comitetului reprezentativ al parintilor sau a altei forme de asociere a parintilor, recunoscuta de scoala.
Angajarea mediatorului scolar se face, dupa caz, de centrul de resurse si de asistenta educationala judetean/al municipiului Bucuresti sau de unitatea de invatamant preuniversitar.  Nivelul de salarizare a mediatorului scolar este cel prevazut pentru categoria personal didactic auxiliar, pozitiile: 279, 280 si 281.
Organizatiile neguvernamentale sau grupurile de initiativa locale pot angaja mediatori scolari, carora le asigura costurile salariale, pentru scoli cuprinse/partenere in diferite proiecte educationale, daca desfasurarea activitatii mediatorului scolar in scoala este agreata de comunitate si de scoala si in urma acordului inspectoratului scolar judetean/Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti.

TUDOR TATU

 

Medierea - eficienta in rezolvarea conflictelor



Fiecare dintre noi cunoastem cel putin un caz in care doi prieteni au pornit impreuna o afacere si dupa un timp mai lung sau mai scurt au ajuns la tribunal. Nu numai ca s-a ales praful de afacere, dar s-a terminat si cu prietenia.

Nu doar prietenii se cearta. Orice tip de relatie intre oameni poate duce la conflicte, atunci cand este prost gestionata. In general conflictele nu ne plac. Fie pentru ca genereaza o situatie de insecuritate, fie pun la indoiala ceea ce noi consideram ca ar fi „drept”. Si atunci cautam o rezolvare.

Prima incercare este sa avem o discutie. Dar, de cele mai multe ori, din lipsa capacitatilor de comunicare sau datorita spiritelor inflamate, in loc sa rezolvam situatia, mai rau o agravam. Oamenii au uneori un talent natural de a spune exact ce nu trebuie, in momentele critice. Si atunci se trece de „point of no return”: momentul taierii puntilor de comunicare.

De aici urmatorul pas este justitia. Care insemna timp, bani si expunerea la o interpretare a legii de catre o terta parte – completul de judecata. Nici un set de legi creat de o societate de oameni nu poate acoperi toate situatiile care apar in viata de zi cu zi. Arbitrariul deciziei duce invariabil la nemultumirea uneia dintre parti, care va continua disputa prin atacarea deciziei la forurile superiore in limitele permise de lege.

Dar nu a fost asa dintotdeauna. Din pacate pentru cultura sociala romaneasca, comunismul a distrus ceea ce exista in perioada interbelica ca factor de mediere, in special in mediul rural. Preotul, invatatorul sau boierul erau elemente de reglare sociala care, prin educatia si cultura lor, indeplineau rolul de mediatori. Rareori se ajungea la tribunal. Odata cu erodarea statutului acestor persoane, a disparut si constiinta faptului ca disputele care nu pot fi rezolvate pe cale amiabila de catre partile implicate, nu trebuie neaparat sa ajunga la tribunal.

Exista medierea! Este situatia in care o persoana specializata sau, in cel mai rau caz, o persoana in care partile au incredere, sa gestioneze procesul de comunicare si sa ajute la gasirea unor solutii care sa conduca la rezolvarea problemei. Cand doi oameni nu pot comunica direct pentru ca nu se suporta unul pe celalalt, ei o pot totusi face printr-un intermediar: mediatorul.

Avantajul medierii este ca partile au controlul deplin al deciziei. Nu se poate ajunge la consens decat daca partile implicate sunt de acord. Intr-un conflict, problema este lipsa comunicarii. Mediatorul are rolul de a inlesni si gestiona procesul comunicarii. Iar costurile acestui proces sunt infinit mai mici decat cele ale unui proces juridic.

Pe de alta parte, in cazul ajungerii la un acord, acesta fiind agreat de parti, sansele ca el sa fie atacat sau nerespectat sunt mult mai mici decat in cazul altor tipuri de rezolutii.

Este indicat ca mediatorul sa fie o persoana cu experienta si cu abilitati de negociere. De asemenea, trebuie sa fie o persoana cu o reputatie fara pata. Increderea si echidistanta sunt elementele cheie pe care se bazeaza mediatorul. Oricate abilitati de negociere ar avea, daca nu reuseste sa castige increderea partilor, medierea nu are nici o sansa.

A reinstaura in mentalitatea romaneasca constiinta faptului ca medierea este o alternativa reala si eficienta in rezolvarea conflictelor este o sarcina grea si de durata. Insa odata inceput acest proces, medierea va castiga din ce in ce mai mult teren. Multe resurse vor fi economisite si multe oportunitati vor fi fructificate.

Radu Ionescu
Consultant negociator
RDI - Resources, Development & Ideas

 

 

CONFLICTUL EXISTA FARA DISPUTA  DAR,DISPUTA NU EXISTA FARA CONFLICT

 

Practica Medierii, exista in teritoriul de astazi al Romaniei, din timpuri imemoriale.

Din totdeauna in domeniul Dreptului Familiei, actiona MEDIEREA DE CATRE NASI, la care,finii veneau pentru medierea disputelor nascute in familie.

In coloniile grecesti, si mai tarziu venetiene, de pe coasta Marii Negre, disputele dintrecomercianti se solutionau prin medierea de catre Sindic - functie a conducatorului breslei incare se nastea disputa.

In traditia romaneasca puterea judecatoreasca se rupe de puterea executiva deabia prin Codul de Procedura Civila din 9.09.1865, la art. 1, se institutionalizeaza, solutionarea disputelor de catre judecatiile de plasa care pentru valori mici ale cauzelor, sau pagubelor (daunelor) dau solutii definitive, in anumite domenii.

Prin legile “Judecatoriilor de Pace comunale si de ocoale" din 1879, 1894 si 1896 se institutionalizeaza judecatori speciali, practic “ambulanti” pentru anumite cauze, fara valoare sau de mica valoare, precum si pentru delicte minore, intelegandu-se prin aceasta cele care afecteaza traditiile morale dintre doua sau mai multe persoane, fara a avea efect material generalizat, asupra relatiilor sociale.

Prin Codul de Procedura Civila din 15.03.1900 se mentin dispozitiile privind judecatoriile de pace care se vor abroga prin legea pentru judecatoriile de ocoale din 30.12.1907.

Prin Legea 192/2006, renaste in context european procedura medierii, insa, apreciem ca aceasta lege este doar un inceput urmand, ca o mare parte dintre legile romanesti sa se modifice,

• Codul de procedura penala – solutionarea laturei civile la infractiunile minore,

• Codul de procedura civila – introducerea unei limite valorice minime a pretentiilor cu

care se pot investi instantele de judecata,

• Un cod de procedura, in domeniul solutionarii disputelor aferente conflictelor de

munca, si conflictelor de interese din domeniu,

• O reglementare legala de definire si limitare a raspunderii in materia culpei medicale

Sigur ca, astazi, in Romania, practica medierii este abia la noul ei inceput.

Medierea, nu poate fi privita altfel decat ca una dintre componentele solutionarii alternative a disputelor si, in consecinta, profesia de mediator ca si profesia de arbitru, ca si cea de conciliator, ca si cea de negociator, constituie activitati de specialitate ce pot avea cadru institutional definit si care raman deschise intr-o piata concurentiala.

Ca la orice inceput si in materia medierii, parerile sunt impartite, astfel incat se gasesc voci care o sustin ca si voci care o combat.

Ca intotdeauna, adevarul este situat undeva pe la mijloc. Intr-o discutie pe care am avut-o cu    Prof. Dr. Jur. Uve Schneider, de la Universitatea din Darmstadt, membru al Comitetului U.N.C.I.T.R.A.L. referindu-se la arbitraj arata ca in fapt sunt doua curente de opinie, si anume;

• Curentul teoreticienilor – cei ce cunosc bine si au studiat recent codurile de procedura

si conventiile – care sustine ca arbitrajul scurteaza solutionarea litigiilor

• Curentul practicienilor – cei ce au trecut prin multe arbitraje- care sustine ca arbitrajul lungeste solutionarea litigiilor, intrucat dupa pronuntarea sentintei de catre tribunalul arbitral, partea nemultumita actioneaza pe calea actiunii in anulare, prevazuta de dreptul comun si dupa solutionarea pe calea admiterii acestei actiuni, urmeaza a se derula intreaga procedura pe dreptul comun.

Din experienta mea, procedura concilierii, reglementata de art. 7201 Cod Procedura Civila, nu solutioneaza litigiul decat in proportie de circa 1,5 %, in timp ce pentru restul de acuze de 98,5%, se lungeste de fapt, timpul de judecata cu circa 50 de zile, astfel;

• pentru convocarea concilierii prealabile sunt necesare 15 zile de la primirea

convocarii,

• daca partea pasiva procesual, nu s-a prezentat la sediul/domiciliul propriu/ales pentru

conciliere, al partii active procesual este necesar ca petentul sa mai astepte inca 30

de zile pana a putea depune la instanta cererea de chemare in judecata.

• Este necesar sa luam in consideratie si timp postal, in medie de 5 zile.

Spre deosebire de situatiile de mai sus, medierea vine sa completeze paleta de servicii alternative cu avantaje majore pentru consumatorii de servicii juridice, in sensul ca in mod real se realizeaza degrevarea instantelor de judecata de cauze cu valori foarte mici, mai mici decat cheltuielile de judecata.

Nu poate fi privita ca o limitare a accesului la justitie, stabilirea unui plafon minim al valorii cu care se poate investi o instanta. Acest plafon minim ar putea fi de 4.000 RON.

Am avut cauze in care partile se judecau pentru 600 RON, platind cheltuieli de judecata si avocati. Chiar in present este o cauza pe rolul Judecatoriei Sectorului 5, care pentru circa 1.100 RON valoarea in litigiu, pana acum a realizat cheltuieli de judecata ce depasesc valoarea litigiului iar daca se va administra si expertiza, costurile vor fi mult mai mari.

Ca tipuri specifice de cauze sunt plangerile asociatiilor de locatari/proprietari, in legatura cu membrii rau platnici ai acestora, care dupa opinia mea, ar trebui supuse medierii, valorile fiind foarte mici.

Pentru aceste motive, preluand idei din legea asupra judecatoriilor de ocoale, apreciez ca in Romania, ar trebui solutionate definitiv prin mediere, cauzele cu valoare mai mica de 1.000

RON si cu apel la nivelul judecatoriilor, cauzele ce nu depasesc 4.000 RON, plafon de la care investirea instantei de judecata devine posibila.

In materia pregatirii de baza a mediatorilor, opinia mea este ca psihologul este cel mai indicat pentru aceasta activitate, si apoi toate celelalte profesii, intrucat in faza de mediere, o problema de drept o solutioneaza mai bine un jurist, o problema economica mai bine un contabil, o problema tehnica, mai bine un inginer, o problema de hotarnicie mai bine un topograf, etc.

Evident ca, o pregatire speciala a mediatorului este necesara, cu orientare spre comunicare si cu elementele juridice necesare desfasurarii corecte, legale si echitabile a procedurilor

Avand in vedere ca in marea lor majoritate, bunurile de consum nu depasesc valoarea de 1.000 EUR, apreciez ca pe calea medierii s-ar putea solutiona si problemele litigioase privitoare la calitatea produselor si serviciilor.

In consecinta apreciez procedura medierii ca foarte bine venita in peisajul justitiei romanesti si, in cazul in care onorariile mediatorilor se vor mentine in limite decente, ca de exemplu la nivelul a o treime din valoarea taxei de timbru stabilita prin Legea 146/1997, procedurile de mediere vor fi accesibile si cautate de catre justitiabili.

Mugur-Jak Caracas

Doctor in drept al Universitatii Preston USA,

Profesor RAD la Free European School of Economics -Britnau - Elvetia

 

Rezolvarea pe cale amiabila a cauzelor penale

 

Rezolvarea pe cale amiabila a cauzelor penale

Avocat Razvan A. Hutanu

Potrivit legii nr.192/2006, medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate.
Articolele 67-70 din Legea nr. 192/2006 prevad dispozitii speciale privind medierea in cauzele penale.
Dispozitiile legii mentionate mai sus se aplica si in cauzele penale, dar numai cu privire la acele infractiuni pentru care retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
Nici persoana vatamata si nici faptuitorul nu pot fi constransi sa accepte procedura medierii.
In cauzele penale, medierea trebuie sa se desfasoare astfel incat sa fie garantat dreptul fiecarei parti la asistenta juridica. Procesul-verbal intocmit potrivit legii sus-mentionate, prin care se inchide procedura medierii, trebuie sa arate expres daca partile au beneficiat de asistenta unui avocat ori, dupa caz, sa mentioneze faptul ca au renuntat la serviciile avocatului.

In ceea ce-i priveste pe minori, garantiile prevazute de lege pentru desfasurarea procesului penal trebuie asigurate, in mod corespunzator, si in cadrul procedurii de mediere.
In situatia in care procedura de mediere se desfasoara inaintea inceperii procesului penal si aceasta se inchide prin impacarea partilor, persoana vatamata nu mai poate sesiza, pentru aceeasi fapta, organul de urmarire penala sau instanta de judecata.
Daca procedura de mediere a fost declansata in termenul prevazut de lege pentru introducerea plangerii prealabile, acest termen se suspenda pe durata desfasurarii medierii. Daca partile aflate in conflict nu s-au impacat, persoana vatamata poate introduce plangerea prealabila in acelasi termen, care isi va relua cursul de la data intocmirii procesului-verbal de inchidere a procedurii de mediere, socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare.
Daca medierea se desfasoara dupa inceperea procesului penal, urmarirea penala sau, dupa caz, judecata se suspenda, in temeiul prezentarii de catre parti a contractului de mediere.
Suspendarea va dura pana la data la care procedura medierii se inchide prin oricare dintre modurile prevazute de legea 192/2006, dar nu mai mult de 3 luni de cand a fost semnat contractul de mediere.
Mediatorul este obligat sa comunice organului judiciar o copie de pe procesul-verbal de inchidere a procedurii de mediere.
Procesul penal se reia din oficiu, imediat dupa primirea procesului-verbal prin care se constata ca partile nu s-au impacat sau daca acesta nu se comunica, la expirarea termenului de 3 luni, prevazut mai sus.
Pentru mai multe lamuriri privitoare la profesia de mediator, organizarea si exercitarea activitatii mediatorilor, drepturile si obligatiile mediatorului, procedura de mediere, puteti consulta dispozitiile legii nr. 192/2006.

AV.Razvan Hutanu

 

 

Medierea. Rezolvarea conflictelor fara a se ajunge la instanta de judecata

 

Medierea. Rezolvarea conflictelor fara a se ajunge la instanta de judecata

Avocat Razvan A. Hutanu

Medierea reprezinta o cale de rezolvare a conflictelor, prin care partile aflate in conflict sunt de acord sa apeleze la o a treia parte impartiala, neutra, care le asista pentru a ajunge la o solutie prin crearea unui mediu care include cooperarea si comunicarea, ducand partile catre negocieri satisfacatoare. In cazul in care cei aflati in conflict nu reusesc sa ajunga la nici un acord, atunci acestia pot apela la instanta de judecata pentru a-si rezolva conflictul.
Dezavantajele rezolvarii conflictului in instanta sunt urmatoarele: pierdere de timp; cheltuieli financiare ridicate; cresterea nivelului de stres; decizia va apartine judecatorului si nu partilor; relatia dintre parti se va deteriora iremediabil.
In strainatate, medierea se uziteaza de peste 30-40 de ani. In tara noastra, institutia medierii este relativ noua, sediul acestei materii fiind cuprins in cadrul Legii nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.
Legea nr.192/2006 stabileste foarte clar conditiile care trebuie indeplinite pentru ca o persoana sa poata dobandi calitatea de mediator, precum si suspendarea sau pierderea acestei calitati. Tot in legea mentionata mai sus se prevede ca in vederea organizarii activitatii de mediere se infiinteaza Consiliul de Mediere, organism autonom, cu personalitate juridica.

Sunt necesare anumite precizari. In primul rand, relatia dintre mediator si parti se bazeaza pe incredere, avand ca fundament cinstea, probitatea, spiritul de dreptate, precum si sinceritatea mediatorului. In al doilea rand, prin insasi natura misiunii sale, mediatorul este depozitarul secretelor partilor implicate in procedura medierii si destinatarul comunicarilor de natura confidentiala. Obligatia mediatorului de a respecta secretul oricarei informatii confidentiale de care ia cunostinta in cadrul activitatii sale profesionale nu este limitata in timp. Si nu in ultimul rand, mediatorul nu trebuie sa preia nici un caz daca stie ca exista imprejurari care l-ar impiedica sa fie neutru sau impartial.
Pot fi mediate orice fel de conflicte, legea prevazand chiar medierea in cauzele penale.
In situatia in care partile aflate in conflict au ajuns la o intelegere, se va redacta un acord care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care va avea valoarea unui inscris sub semnatura privata. Acest acord poate fi supus verificarii notarului public in vederea autentificarii, pentru a i se da o mai mare forta juridica.
Avocatii, notarii publici si consilierii juridici care dobandesc calitatea de mediator potrivit Legii nr.192/2006 pot desfasura activitatea de mediere in cadrul formelor de exercitare a profesiei lor.

AV.Razvan Utanu

 

Medierea diferendelor comerciale – mai rapida si mai ieftina(I)


Noile metode alternative de stingere a diferendelor comerciale sunt mai rapide, mai flexibile si mai economice. Cu o rata a succesului din ce in ce mai mare si trecand din ce in ce mai des de la o simpla optiune la o alegere constanta a companiilor, medierea comerciala – Alternative Dispute Resolution (ADR) – a inceput sa devina o prezenta tot mai activa in mediul de afaceri, clauzele de mediere incepand sa-si faca tot mai des aparitia in contractele comerciale din Uniunea Europeana.

 

Medierea este procedura de stingere a unei dispute prin care partile contracteaza asistenta unui mediator impartial, care nu are autoritatea de a lua decizii pentru parti, insa foloseste anumite proceduri, tehnici si calitati pentru a le ajuta sa rezolve respectivul diferend prin ajungerea la o intelegere comuna, exprimata printr-un document scris cu putere de lege intre parti.
In ceea ce priveste aplicabilitatea, se poate spune ca sunt foarte putine tipurile de dispute civile care sa nu poata fi rezolvate pe calea medierii, procesul medierii putand fi adaptat astfel incat sa implineasca nevoile partilor implicate si natura diferendului.
Consacrata mai intai in Statele Unite ale Americii, medierea a obtinut rezultate exceptionale fie ca era vorba de dispute comerciale ori diferende civile. Asociatia Americana de Arbitraj (AAA) a raportat succese la peste 80% din cauzele supuse medierii, asemenea rezultate favorabile cu siguranta reprezentand o rata a succesului dorita de orice avocat si clientul sau. Era inevitabil ca si firmele de avocatura si clientii lor din Uniunea Europeana sa inceapa sa preia si sa aplice metodele alternative de stingere a diferendelor, medierea incepand sa devina unul dintre instrumentele preferate a celor mai multe corporatii, cu o tendinta de proliferare din ce in ce mai puternica in randul companiilor mici si mijlocii.

Medierea in Romania

Companiile romanesti se afla inca la inceputul acestui drum. Putine dintre acestea au apelat ori apeleaza la clauza medierii cand este vorba sa semneze un contract. Aceasta s-a datorat poate si faptului ca mediul profesional nu era inca pregatit sa ofere solutii practice in acest sens. Ca urmare a eforturilor Baroului Bucuresti, inclusiv cu asistenta unor experti europeni in materie de mediere, Legea nr. 51/1995 republicata pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat a fost modificata, printre activitatile avocatiale fiind introdusa si activitatea de mediere (articolul 3 alineatul (1) litera f) din Legea nr. 51/1995). Singurul repros care poate fi adus cadrului normativ actual din Romania este ca, spre diferenta de Statele Unite ori Uniunea Europeana, Romania nu are inca un cod care sa reglementeze procedura de mediere. In lipsa unor reguli clare de procedura si de conduita profesionala a mediatorilor, si mai ales in conditiile lipsei de specializare a avocatilor in aceasta materie, practicienii medierii din Romania vor trebui sa apeleze la normele existente in cadrul legislativ actual referitoare la procedurile civile, codul civil si comercial, legea si statutul avocatilor si altele aplicabile. Un rol important l-ar mai putea avea si modelul european ori nord-american, care poate reprezenta o sursa prolifica de inspiratie pentru mediul profesional avocatial din Romania, prin transpunerea la nivel conventional contractual a conditiilor si procedurilor esentiale care se regasesc in codurile de procedura alternativa de stingere a disputelor, prestabilind astfel conventional procedurile ce urmeaza a fi efectuate de parti, impreuna si alaturi de mediatorul ales. Ar fi deci util ca la incheierea contractelor partile sa se informeze in prealabil asupra procedurilor pe care l-ar putea urma in cazul optiunii pentru ADR.
Pe calea clasica, prin intermediul instantelor judecatoresti, pana la a fi definitiva si executorie, pronuntarea unei hotarari poate dura luni, poate chiar ani intregi. Pe de alta parte, procedura medierii are avantajul ca poate prelua o problema in faza incipienta, partile putand evita ajungerea la o criza a relatiei dintre acestea, cel mai adesea fara iesire. Mai trebuie adaugat ca in calculele pe care le implica un bun management al riscului nu intotdeauna managerii au la indemana instrumente de garantare colaterala ori cu afacerea insasi a unei relatii contractuale comerciale sau o polita de asigurare performanta destinata unui anumit contract, drept pentru care medierea reprezinta cu siguranta o buna optiune manageriala.


„Intotdeauna ne-am bazat pe faptul ca procedurile in fata instantelor judecatoresti, precum si procedurile executionale sunt complexe, greoaie si mai ales ca vor dura ani intregi pana la un rezultat concret. Unde nu mai pui faptul ca poate – cine stie?! – prin intermediul vreunui incident procedural ori exceptie, instanta poate respinge actiunea formulata impotriva noastra“, ne-a declarat managerul unei companii romanesti aflat in postura de a se prezenta la o mediere comerciala dupa numai 15 zile dupa ce a intarziat plata convenita cu partenerul sau de afaceri si confruntat cu ipostaza executarii sale silite in caz de neplata intr-un viitor mult mai apropiat decat si-ar fi dorit.


Este cunoscut faptul ca instantele de judecata din Romania sunt supraaglomerate cu dosare, ca un judecator de sectie comerciala judeca uneori si peste o suta de dosare pe zi si ca autoritatile, la presiunea Uniunii Europene, fac eforturi disperate pentru degrevarea sistemului judiciar din Romania, aceasta in conditiile in care drepturile fundamentale ale persoanelor referitoare la liberul acces la justitie si la un proces echitabil si intr-un termen rezonabil nu pot fi incalcate, fiind garantate prin legea fundamentala.

Avantajele medierii:
* confidentialitatea procedurilor, in mediere partile nemaitrebuind sa se confrunte cu procedurile publice ale sedintelor de judecata;
* costurile reduse ale solutionarii diferendelor, cunoscut fiind faptul ca orice cale judecatoreasca presupune costuri de multe ori comparabile cu rezultatul net al unui verdict pozitiv;
* rapiditatea cu care partile ajung la o solutie;
* prin mediere partile pot continua cu o mult mai mare usurinta legaturile de afaceri dintre ele si propria traditie comerciala, pastrandu-si piata, furnizorii, partenerii de afaceri, intr-un cuvant, nemaitrebuind sa piarda resurse importante din ceea ce s-ar putea numi viata, cutuma sau politicile lor comerciale ori traditiile lor economice.

 

Medierea diferendelor comerciale – mai rapida si mai ieftina (II)

Pentru a se putea ajunge la mediere, partile trebuie sa convina si stipuleze clauze ferme in contractele pe care le incheie, de asa natura incat in momentul in care se iveste vreo problema ori partile se angajeaza in vreun diferend cu privire la interpretarea ori executarea respectivului contract sa se oblige reciproc ca in aceasta eventualitate sa rezolve diferendul pe cale amiabila, prin intermediul medierii. Sub raport juridic, o clauza de mediere subscrie clauzelor compromisorii, prin aceasta partile intelegand sa defere solutionarea litigiului aparut intre ele unei alte proceduri decat cea a instantelor judecatoresti competente potrivit Codului de Procedura Civila.

Clauza de mediere

Doar cu titlu de exemplu – intrucat clauzele de mediere pot diferi ca forma si continut de la caz la caz, in functie de optiunile partilor – fara ca aceasta clauza sa reprezinte sfat sau asistenta juridica, reproducem mai jos un model de clauza standard de mediere (mediation clause) folosita in Uniunea Europeana, precum si in Statele Unite ale Americii:
„Partile se inteleg ca orice litigiu decurgand din sau in legatura cu acest contract, inclusiv referitor la incheierea, executarea ori desfiintarea lui, sa se solutioneze pe calea medierii, pe parcursul a cel putin o intalnire comuna, de cel putin patru ore, cu asistenta unui mediator in persoana ___ [nume], ___ [adresa], ___ [telefon], ___ [fax]. Partile convin sa suporte in mod egal costurile ocazionate de mediere. in situatia solutionarii favorabile a medierii, partile vor incheia un inscris prin care sa stipuleze noile lor intelegeri si modul de solutionare a diferendului aparut.“
Partile nu sunt obligate sa mentioneze un mediator avocat ori forma de organizare a profesiei unui grup de mediatori avocati. in cazul in care partile nu cunosc ori nu doresc sa stipuleze in contract un anume mediator, acestea pot opta pentru o anumita regula de desemnare a mediatorului, precum un mediator de pe raza sediului principal al uneia dintre parti. Medierea exclude procedura in fata vreunei instante judecatoresti ori alte asemenea masuri pre-litigioase, mediatorul neavand puterea de a emite vreo decizie cu caracter obligatoriu ori sa forteze partile sa incheie vreo intelegere, ci doar sa conduca discutiile catre o rezolutie comuna a partilor prin folosirea unor argumente plauzibile, corecte, echidistante si sustinute de o justa baza faptica si juridica.
La mediere, partile pot fi asistate de proprii avocati, codurile profesionale din Statele Unite ori Uniunea Europeana stipuland obligatia mediatorilor de a incuraja consultarea unui avocat de catre partile angajate in mediere anterior oricarei semnaturi pe documentele finale ale medierii.


Clauza de Mediere – Arbitraj

Pentru a da finalitate unei clauze de solutionare amiabila a disputelor, anumite companii includ o prevedere referitoare la arbitraj comercial in eventualitatea in care disputa nu este solutionata pe calea medierii. in esenta, o clauza de arbitraj urmeaza dupa clauza de mediere si solicita partilor sa submita toate disputele care nu au fost rezolvate pe calea medierii procedurii finale si obligatorii a arbitrajului comercial. Mediatorul nu poate servi niciodata ca arbitru atat timp cat acesta ori aceasta a luat la cunostinta de comunicarile confidentiale dintre parti din timpul procedurii de mediere.


Caracterul executoriu

in mod general, clauzele compromisorii de mediere sunt executorii. Oricum, medierea este in esenta un proces consensual, iar o solutionare amiabila este improbabila daca una din parti este obligata pe cale coercitiva sa participe. Clauzele de mediere recunosc faptul ca ambele parti au considerat si sunt deschise la procedura de mediere. Atunci cand apare vreun diferend intre doua sau mai multe parti care au recunoscut in prealabil valoarea medierii, in general nu este nevoie ca una sau mai multe din partile semnatare sa oblige celelalte parti la angajarea in procedura de mediere.

Amala Mararu,
Avocat Partener Mararu & Mararu SCPA

27-29 George Enescu St., 2nd Floor, Suite 19, code 010303
Bucharest, Romania
Phone: 00-40-21-311.06.64
Fax : 00-40-21-313.56.83
Mobile: 00-40-744-21.00.88, 00-40-745-08.74.59
e-mail: office@mararu.ro
web: www.mararu.ro 

Sursa: www.business-adviser.ro

 

Medierea unui conflict



Ce faci cand ti se cere sa mediezi un conflict
Daca ai fost pus vreodata in situatia de a rezolva o neintelegere intre doi colegi, stii ca e destul de greu sa fii prins la mijloc. Cum poti sa iei o decizie fara a atrage antipatii pe motiv ca ai nedreptatit pe cineva? Cum arata situatia la prima vedere? Fiecare isi sustine punctul de vedere si incearca sa-l faca pe celalalt sa cedeze. Mai mult se jignesc si spun lucruri pe care in mod normal nu le-ar spune si pe care nu le mai pot retrage. Ce poti sa faci pentru a opri razboiul inainte ca distrugerile sa fie irecuperabile?

In primul rand daca ti s-a cerut ajutorul in ''sa faci dreptate'' inseamna ca parerea ta este respectata, si cei doi au incredere in tine. Stii bine ca impartialitatea e foarte importanta, dar ce te faci daca cel care nu are dreptate este tocmai cel care iti este cel mai apropiat dintre cei doi. Vestea proasta este ca nu poti sa-i iei apararea doar pentru ca ti-e prieten. Dar cum poti sa faci dreptate fara sa-ti strici prietenia? O prima varianta ar fi sa refuzi sa te amesteci. O alta varianta ar fi sa discuti cu fiecare in particular. E mai usor sa-i spui unui prieten ca greseste in particular, decat sa-l umilesti de fata cu ''inamicul''. Daca reusesti sa-l faci sa inteleaga, isi va retrage singur acuzatiile. Asculta-i pe fiecare in parte. Prefera sa pui intrebari decat sa dai verdicte. Ajuta-i mai degraba sa-si inteleaga fiecare adevaratele motive.

Cunoasterea adevaratelor cauze ale conflictului este primul pas in rezolvarea acestuia. Teoretic nevoia naturala de a expune si apara opinia personala, teama de a ceda sau credinta ca daca unul castiga celalalt pierde sunt cateva dintre motivele pentru care cei doi colegi ai tai se aud, dar nu se mai asculta. De aceea, interventia unui tert reprezinta o solutie mai confortabila si mai eficienta in rezolvarea diferendului. Mediatorul este persoana care are abilitatea de a ajuta partile sa constientizeze si sa discute problemele, sa aplaneze tensiunile vechi si, nu in ultimul rand, sa dezvolte metodele necesare gestionarii conflictelor.

Foloseste o sala de sedinte, pentru a nu risca sa se ''implice'' toata firma in rezolvarea respectivului conflict. Daca nu stii cum sa incepi, aceste reguli de mediere iti vor da o idee in legatura cu ceea ce ai de facut:

1. Mai intai, asa cum spuneam, discuta cu fiecare separat pentru a le intelege punctul de vedere. Nu porni de la premiza ca stii despre ce e vorba. Trebuie sa intelegi parerea fiecaruia. Apoi explica-le ca in final ei sunt cei care vor lua o hotarare. Trebuie sa stie ca ei detin controlul asupra rezultatului final al discutiei si nu mediatorul. In felul acesta nu-ti vei atrage antipatii si ii vei obliga sa fie responsabili.

2. Trebuie sa le arati avantajele intelegerii(impacarii). A pune punct unei discutii, fara a o rezolva, nu numai ca aduce dureri de stomac si insomnii fiecaruia, dar conflictul va izbucni din nou cu prima ocazie( si poate la intensitate mai mare) si nu in cel mai potrivit moment.

3. Convinge-i sa se asculte unul pe altul pana la capat, sa nu se intrerupa. In acelasi timp, gaseste modalitati de a-i face sa fie deschisi sa inteleaga punctul de vedere al celuilalt. Intrebari de genul: '' De ce crezi ca celalalt e de parere ca...?'', pot sa-i ajute in acest sens. Ai grija insa de tonul pe care il folosesti pentru a nu-l pune pe celalalt in defensiva. Atunci cand unul isi expune punctul de vedere, ai grija sa nu sune ca un atac la adresa celuilalt. Observatiile, opiniile celuilalt nu trebuie deformate, interpretate cu rea-vointa sau exagerate. Obiectivul principal al dialogului este identificarea cauzelor conflictului, explicarea si eliminarea acestora. De aceea, partile implicate trebuie sa isi sustina afirmatiile prin referire la fapte concrete si valori comun impartasite si nu prin judecati morale prin care sa isi puna "competitorul" intr-o pozitie inferioara.

4. Pentru ca un conflict sa poata fi rezolvat cei doi trebuie sa fie egali si sa aiba aceleasi drepturi. De obicei, doi indivizi intra intr-un conflict de pe pozitii de putere diferite. Unul poate fi mai elocvent decat celalalt, mai bine pregatit profesional sau isi poate revendica autoritatea morala pornind de la faptul (obiectiv) ca... are dreptate! Mediatorul trebuie sa obtina din partea acestuia o suma de cedari succesive, pana cand cele doua forte se prezinta (chiar daca nu sunt) egale. Aceasta va ajuta la inlaturarea temerii celeilalte parti ca se afla intr-o situatie castig/pierdere, in care el va fi in mod necesar cel dezavantajat.

5. Ca sa nu se mai repete...? Deoarece atitudinile negative de interactiune la locul de munca se formeaza uneori in ani de zile, este improbabil ca o simpla discutie o va schimba subit. S-ar putea sa fie nevoie de mai multe ''sedinte'' pentru a schimba situatia. Ideal, insa, este ca mediatorul sa reuseasca sa convinga ambele parti de nevoia de a comunica deschis, ori de cate ori apar indicii ca un simplu dezacord ar putea degenera intr-un conflict.

Chiar daca esti o persoana cu veritabile aptitudini de mediator, efortul tau se poate dovedi uneori zadarnic. Atunci cand una dintre parti urmareste sa pedepseasca cealalta parte sau sa se impuna in forta in fata acesteia si nu manifesta nici cel mai mic interes pentru atingerea unui compromis, rolul tau de mediator s-a incheiat. Este momentul ca un arbitru sa intre in scena. Acesta poate fi un sef sau cineva cu autoritate. Dupa ce va audia partile, arbitrul va lua o decizie care trebuie sa fie impartiala si corecta, chiar daca nu este perceputa astfel de catre angajati. Hotararea lui va fi luata avand in vedere obiectivele organizatiei (si nu ale persoanelor) si va fi respectata in virtutea pozitiei sale ierarhice superioare. Acesta este motivul pentru care seful direct, in mod normal, nu este cel mai potrivit mediator. El va avea tendinta sa dea dispozitii, nu sa asculte si sa discute, adica va fi un arbitru. Mediatorul ideal poate fi expertul in resurse umane din cadrul organizatiei sau o persoana din exterior, specializata in negocierea conflictelor.
 
 
Publicat de MyJob
 

 

Mediatorii români risca sa nu fie recunoscuti de Uniunea Europeana

 

Breasla avocateasca monopolizeaza meseria de mediator, noua în România. La centrul de la Craiova, de pilda, aproape 50% din ultimele 200 de cereri vin de la avocati si peste 13% – de la juristi.

Sute de avocati si juristi au dat navala în centrele de formare din toata tara, ca sa se pregateasca pentru o noua meserie part-time: cea de mediator. Cum în tarile europene majoritatea mediatorilor sunt psihologi si sociologi (avocati foarte putini), mediatorii nostri risca sa nu fie recunoscuti de UE, dupa ce au bagat bani grei în cursuri. Înca nu exista directive în acest sens, dar statutele organizatiilor de mediere din Europa îi recomanda pe psihologi si sociologi ca fiind cei mai apropiati de ceea ce ar trebui sa fie un mediator. Sigur, legal, oricine poate deveni mediator, indiferent de profesie. „Jumatate dintre mediatorii europeni sunt psihologi, foarte putini sunt avocati, invers fata de cum e în România. Europa nu vrea mediatori avocati sau juristi fiindca au ochelari de cal. Prin natura sa, aceasta breasla tinde sa se apropie mai mult de o parte decât de alta, sa dea dreptate unei singure parti. Or, în mediere, nu trebuie sa se întâmple asa ceva. Mediatorul trebuie sa faca astfel încât nici o parte sa nu iasa în pierdere, asa cum s-ar întâmpla în Justitie. Ori ambele parti au dreptate, ori amândoua sunt vinovate, asta înseamna medierea. În România se întâmpla ca breasla avocateasca încearca sa monopolizeze din fasa aceasta profesie noua, ca sa câstige si mai multi bani", ne-a explicat R.P Oostveen, un olandez care a pus pe picioare în România o asociatie de formare a mediatorilor.

La noi, lucrurile stau invers fata de tarile europene. Pentru a realiza amploarea avocatilor care vor sa se faca mediatori, sa luam exemplul centrului de formare de la Craiova, pus pe picioare de Ministerul Justitiei: din ultimele 200 de cereri, aproape 50% sunt avocati, peste 13% – juristi, iar restul au diverse profesii. Exista un singur psiholog si nici un sociolog. Cam aceeasi situatie o regasim la mai toate centrele din tara pornite din initiativa Ministerului Justitiei. În judete mai sunt si alte asociatii care formeaza mediatori si care nu au nici o legatura cu Ministerul Justitiei. Diferenta este ca în astfel de centre nu predomina breasla avocateasca. Ministerul a înfiintat si o entitate care sa-i acrediteze pe toti cei care vor sa devina mediatori autorizati: Consiliul de Mediere. Acesta este format din noua membri: trei sunt avocati de profesie, doi sunt juristi, iar restul au alte profesii. Consiliul înca nu functioneaza, deocamdata se afla în stadiul de redactare a criteriilor pe baza carora vor fi acreditati mediatorii. Cei de la Consiliu nu par sa aiba nici o problema legat de faptul ca mediatorii nostri sunt „pe dos" fata de cei europeni. Constantin Gavrila, seful Consiliului, recunoaste ca „poti sa fii cel mai mare avocat din lume, daca la mediere spui un cuvânt care avantajeaza o parte, ai stricat totul" sau ca, într-adevar, „componenta psihologica este extraordinar de mare". Sustine, însa, ca marea masa a mediatorilor nu trebuie sa fie formata din psihologi sau sociologi.

Paradoxal, ne pregatim sa aruncam pe piata mediatori acreditati, dar nici macar nu avem o lege completa în acest sens. Legea 192 din 2006 nu numai ca nu configureaza clar profesia de mediator, dar nu poate fi aplicata fiindca este incompleta. Nu specifica în ce situatii anume poate interveni mediatorul.

Situatiile sunt numeroase: dreptul familiei, insulta, calomnie, criminalitate minora (vatamare corporala, tulburare de posesie, distrugere de bunuri, înselaciune), accidente rutiere cu paguba mica, protectia consumatorului, litigii de munca, contracte comerciale si multe altele. În principal, meseria de mediator presupune ca, într-o disputa, sa regleze astfel lucrurile, încât cazul sa nu ajunga în instanta. Astfel, clientii sai împusca doi iepuri dintr-o data: nu mai platesc o gramada de bani pe avocati si taxe de timbru si nici nu mai pierd timp pretios, asteptând termenele de judecata.

Alina Badalan Turcitu

alina.badalan@gandul.info

Sursa: www.gandul.info

 

Ajutor pentru o cearta eficienta

 

Profesia de mediator se aliniaza normelor europene si incearca sa fure dint clientii traditionali ai tribunalelor si ai avocatilor. Potrivit Legii nr. 192/2006, medierea reprezinta „o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei
terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate“.

Cerinta UE

Pentru a crea un cadru legal si mult mai strict in domeniul medierii, a avut loc constituirea Consiliului de Mediere, organism autonom cu personalitate juridica, ce va autoriza mediatorii in conditiile prevazute de Legea nr. 192. In plus, una dintre principalele sale sarcini va fi si supravegherea si certificarea formatorilor de mediatori. „Legea care a venit acum se datoreaza reformei in Justitie, care trebuie facuta pina la 1 ianuarie 2007. Ea prevede o alta abordare a cauzelor penale decit prin justitia penala, si anume prin justitia restaurativa, prin metodele alternative de rezolvare a conflictelor“, declara Marius Guluta, din cadrul Centrului de Mediere si Securitate Comunitara Iasi.


De la microunde la divort

Printre cei care pot evita tambalaul din tribunale apelind la mediatori se numara clientii magazinelor, care invoca un anume prejudiciu dupa ce au cumparat un produs. Fie ca s-au capatuit cu un cuptor cu microunde stricat, fie ca nu le-a fost acordata garantia promisa, ei au sansa sa cada la invoiala cu reprezentantii magazinului. De altfel, dupa integrarea europeana, mediatorii vor putea fi chemati nu numai pentru incalcarea drepturilor consumatorului, prevazute de legislatia nationala, dar si pentru cele stipulate la nivelul Uniunii Europene. Conflictele din familie sint si ele un bun prilej pentru a te afisa in fata mediatorului, in loc sa-ti tirasti partenerul de viata prin sali de judecata. Pot fi astfel solutionate neintelegerile dintre soti in ceea ce priveste continuarea mariajului, impartirea drepturilor parintesti si chiar viitorul domiciliu al copilului. Suma de bani cu care fiecare parinte va contribui la educatia odraslelor poate fi si ea subiect de mediere. Dupa ce au negociat aspectele divortului, dar si celelalte probleme ce decurg de aici in fata mediatorului, sotii vor depune intelegerea rezultata la o instanta competenta sa pronunte divortul.

Daca legea nu interzice ca o anumita problema sa fie rezolvata de mediatori, atunci cei interesati pot recurge la aceasta tehnica pentru a solutiona in mod voluntar orice conflict ivit in domeniul dreptului civil, comercial, de familie sau penal. In cazul in care un litigiu civil a ajuns deja la tribunal, solutionarea acestuia prin mediere poate avea loc din initiativa partilor sau la recomandarea instantei, acceptata de cei implicati direct in proces.

Calea spre mediator

Cea mai simpla modalitate de a negocia un conflict este ca in contractul pe care cineva il semneaza sa fie introdusa o clauza de mediere. Dar si in absenta ei, dupa aparitia unui motiv de gilceava, partile se pot prezenta impreuna la mediator.

Daca doar una dintre parti alege sa mearga la acesta, mediatorul ii trimite celeilalte parti o invitatie scrisa pentru a accepta procedura si sa semneze un contract de mediere. Cind cealalta parte refuza explicit medierea sau nu se prezinta de doua ori consecutiv la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, procesul se considera esuat. Mediatorii autorizati vor fi inscrisi in Tabloul mediatorilor, care va fi publicat de catre Consiliul de Mediere in Monitorul Oficial.

Mediatorul nu va mai lucra gratis

Contractul de mediere, pe care cei care apeleaza la un mediator il semneaza, contine acordul lor, obiectul conflictului, precum si obligatia de a achita onorariul mediatorului si cheltuielile efectuate de el. „In prezent, oamenii beneficiaza de mediere gratuita. Dupa ce legea va intra in vigoare, se va stabili un onorariu rezonabil si accesibil clientilor“, spune Adrian Gavrila, directorul Centrului-Pilot de Mediere Craiova. Cind cei care au apelat la mediator au ajuns la o intelegere, se va redacta un acord ce va cuprinde clauzele consimtite si va fi autentificat la un notar public. Daca este depus la o instanta de judecata, acest acord va fi consfintit printr-o hotarire judecatoreasca. 

Mediatorii concureaza avocatii

Pentru a ajunge mediator nu trebuie neaparat sa fi terminat o facultate de drept. Legea promovata de ministrul Justitiei, Monica Macovei (foto), impune totusi obtinerea unei licente intr-un domeniu, oricare ar fi el. Pasul urmator este terminarea unui master legat de domeniul medierii. Lista acestora va fi, de asemenea, stabilita de Consiliul de Mediere. Alternativa cursurilor postuniversitare o constituie cursurile de formare a mediatorilor, acreditate de Consiliu, si o practica de trei ani.

Degrevarea tribunalelor

Mediatorii au acelasi public-tinta ca si avocatii. „Tribunalele sint foarte aglomerate si nu mai fac fata“, spune Marius Guluta, din cadrul Centrului de Mediere si Securitate Comunitara Iasi. El precizeaza faptul ca mediatorii vor interveni tocmai prin degrevarea tribunalelor de cazurile mai usoare, atit civile, cit si penale. Dar cu toate acestea a fi mediator nu este totuna cu a fi avocat. „In timp ce avocatul apara interesele clientului lui cu toata stiinta de care dispune, mediatorul este neutru, impartial“, povesteste Mariana Belbita, mediator in cadrul Centrului-Pilot de Mediere din Craiova.

Medierea cere ani

Avocatii nu sint insa ingrijorati de concurenta acestei meserii. „Medierea apare ca o procedura facultativa care nu poate afecta interesele partilor aflate intr-un litigiu, pentru simplul motiv ca mediatorul nu poate pronunta, asemenea arbitrului sau judecatorului, o hotarire obligatorie pentru parti. Desi procedura medierii este acum consacrata prin lege, consider ca va mai fi nevoie de trecerea unor ani pina cind partile implicate intr-un litigiu vor apela la mediere in vederea stingerii litigiului“, ne-a declarat avocatul Alexandru Rada.
 

Razvan Mihai Vintilescu, Oana Munteanu

Sursa: www.cotidianu.ro

 

 

  
     

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 © Copyright 2007-2008 Tatu Tudor.All Rights Reserved.