BANCILE SUNT CELE DIRECT INTERESATE DE FOLOSIREA MIJLOACELOR ALTERNATIVE DE SOLUTIONARE A DISPUTELOR IN SCOPUL PREVENIRII INSOLVENTEI CLIENTILOR Mijloacele alternative de solutionare a disputelor pot fi utilizate in scopul preventiei insolventei. Toate mijloacele extrajudiciare de solutionare a disputelor, de la tranzactia pura si simpla, pina la mediere, conciliere si arbitraj, au la baza acordul de vointe al partilor, adica debitorul si creditorii sai. Fiind vorba de un acord de vointe, care presupune increderea intre parti, inseamna ca insasi incheierea unor astfel de contracte in vederea solutionarii amiabile a disputei debitorului cu creditorii sai este un cistig in sine pentru debitor, intrucit ceea ce ii lipseste in primul rind unui debitor care ajunge in stare de dificultate financiara este increderea creditorilor sai. Prin semnarea unor astfel de acorduri, debitorul recapata, cel putin in parte, increderea pierduta a creditorilor si a partenerilor de afaceri. Pe de alta parte, acordul de vointe presupune drepturi si obligatii reciproce ale partilor. Debitorul se obliga la restructurarea intreprinderii sale in vederea redresarii, prin masuri ce tin de schimbarea managementului, lichidarea unor active, reorientarea pe piata, refinantarea sau diversificarea surselor de finantare, asumarea unor costuri suplimentare de catre actionari sau cooptarea unor investitori care sa asigure sursele de finantare a redresarii etc. Creditorii consimt la o serie de facilitati in beneficiul debitorului, care sa favorizeze redresarea, cum ar fi suspendarea sau intreruperea urmaririlor silite, inghetarea dobinzilor si a penalitatilor, ori chiar renuntarea la penalitati, re-esalonarea debitelor, continuarea furnizarii de utilitati etc. Intreprinderea aflata in dificultate poate evita procedura insolventei prin solutii amiabile negociate si semnate cu fiecare dintre creditori, in mod individual, sau cu colectivitatea acestora. In mod rezonabil, solutiile amiabile de preventie a insolventei, inainte de a fi puse in practica in raport cu colectivitatea creditorilor, sunt precedate de negocieri individuale cu creditorii importanti, de care depinde existenta intreprinderii, mai precis cu bancile si cu furnizorii de utilitati. Este, evident, importanta si negocierea individuala cu statul si cu salariatii, in calitatea acestora de creditori privilegiati pentru taxe si impozite, respectiv, salarii. Creditorii pot evita consecintele nefavorabile ale insolventei debitorului lor [(i) suspendarea urmaririlor individuale, (ii) inghetarea dobinzilor, (iii) continuarea unor contracte in curs de executare, in special, cele de furnizare de utilitati, (iv) concursul cu ceilalti creditori, (v) posibilitatea impunerii unui plan de reorganizare prin votul celorlalti creditori si celelalte sacrificii ale drepturilor creditorilor consecutive deschiderii procedurii insolventei] negociind si semnind acest gen de solutii amiabile cu debitorul lor. Exista intreprinderi care concentreaza, pe linga interesele managerilor, actionarilor si salariatilor lor, si interesele creditorilor, intrucit aceste intreprinderi sunt clienti, furnizori sau contribuabili importanti ai creditorilor, pentru care insolventa sau disparitia acestor clienti, furnizori si contribuabili ar putea afecta intr-o maniera semnificativa insasi creditorii in cauza. Spre exemplu, un furnizor de utilitati ar putea fi afectat intr-o masura importanta de insolventa clientului sau captiv, dat fiind ca dupa deschiderea procedurii va fi obligat sa continue furnizarea de utilitati. Dar furnizorul de utilitati in cauza ar putea fi si mai aefectat de disparitia intreprinderii respective, daca expunerea fata de acest client era mare. Aceleasi considerente sunt valabile si pentru banci, stat si colectivitatea locala (acestia din urma putind suferi si alte consecinte ale disparitiei intreprinderii in cauza, cum ar fi ridicarea ratei somajului prin pierederea unui mare numar de locuri de munca). In aceste conditii, facilitatile acordate debitorului, chiar daca par a fi pierderi pe termen scurt pentru creditori, reprezinta un compromis acceptabil pe termen mediu si lung, asigurind continuarea relatiei de afaceri cu debitorul. Este evident ca intelegerile colective cu debitorul sunt posibile doar in cazul intreprinderilor mari, de existenta sau supravietuirea careia depind, intr-o masura mai mica sau mai mare, si creditorii, intreprinderi care, de altfel, pot prezenta si oferte serioase de restructurare. In cazul IMM-urilor, astfel de intelegeri colective par utopice, desi ele nu sunt imposibile. Cu toate acestea, IMM-urile pot utiliza aceste tehnici de compromis in negocieri individuale cu creditorii, in special cu bancile si furnizorii de utilitati. Bancile, spre exemplu, isi pot substitui unui debitor neperformant un altul cu credibilitate sau cu un istoric bancar pozitiv ori neutru, prin cesiune, novatie sau delegatie. Foarte frecvent se foloseste tehnica “cesiunii creditului” pentru a transforma un credit neperformant in credit normal. Astfel, creanta bancii contra unei societati este cesionata actionarului majoritar al acesteia sau unei societati afiliate acesteia. Pretul cesiunii se poate achita din sursele proprii ale cesionarului, dar el este, de obicei, finantat chiar dintr-un credit acordat cesionarului de banca cedenta. Prin cesiune, banca “scapa” de creditul neperformant si, deci, provizionul de risc constituit la valoarea creditului neperformant poate fi utilizat de banca cedenta pentru scopurile proprii. Este adevarat ca, la eliberarea provizionului, banca va trebui sa plateasca un impozit pe profit (sumele rezultate din disponibilizarea provizioanelor se considera a fi profit al bancii), dar chestiunea costului suplimentar se solutioneaza, de regula, prin suplimentarea pretului negociat al cesiunii. Asadar, un debitor initial, insolvent sau in pragul insolventei, este inlocuit cu unul solvabil. Debitorul initial poate fi, ulterior, lichidat. Desi operatiunea poate acoperi o frauda la lege, fiind in sine la limita legalitatii, totusi, folosita cu prudenta, ea este legala si oportuna evitarii consecintelor neplacute ale executarii silite sau ale insolventei debitorului initial. Pe de alta parte, creditele de refinantare sunt, in sine, mijloace de evitare a insolventei. Un credit acordat sau reesalonat in conditii foarte severe pentru debitor poate fi neutralizat ca risc de insolventa daca este achitat in avans, fie din surse proprii ale debitorului, fie din surse atrase de la o alta banca, aceasta din urma acordind noul credit in conditii mult mai prietenoase. Refinantarea este posibila mai ales daca se ofera garantii mai eficiente decit cele constituite pentru asigurarea rambursarii creditului initial (spre exemplu, actionarul majoritar constituie ca garantie un cash collateral, in locul unor ipoteci sau alte garantii constituite de debitor). Concilierea prealabila directa este obligatorie in litigiile comerciale banesti. Este discutabil daca obligarea partilor unui potential litigiu la a urma o procedura – de altfel, foarte complicata, rigida si plina de constringeri procedurale care tensioneaza un dialog al partilor inca neinceput – este compatibil cu principiul liberului acces la justitie din art. 20 alin.1-2 din Constitutie. Concilierea prealabila ar fi fost mult mai oportuna daca ar fi fost facultativa, in asa fel incit partile sa nu se simta incorsetate de obligatie si de procedura. Practic, datorita caracterului obligatoriu, procedura concilierii duce la extrem de putine rezolvari amiabile, in marea majoritate a cazurilor partile nereusind sa se intilneasca sau, in cazul in care se intilnesc, ele nefacind altceva decit sa bifeze indeplinirea unei obligatii legale, adica parcurgerea unui pas legal obligatoriu in drumul catre litigiu. Asadar, scopul legii este departe de a fi atins. Dupa toate probabilitatile, noul cod de procedura civila (al carui proiect se afla in lucru la Ministerul Justitiei) va elimina obligativitatea concilierii prealabile directe. Cu toate acestea, concilierea poate da rezultate daca in calitate de conciliator se interpune un tert (mediator) si, mai ales, daca este utilizata in vederea evitarii formularii unei cereri de deschidere a procedurii insolventei. In privinta cererii de deschidere a procedurii insolventei, concilierea prealabila directa nu este obligatorie, dar creditorul il poate invita pe debitor la conciliere, in ideea de a gasi o cale de evitare a procedurii insolventei. Art. 2 alin. 3 din Legea medierii prevede ca “persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-si solutiona disputele prin mediere, atat in afara, cat si in cadrul procedurilor obligatorii de solutionare pe cale amiabila a conflictelor prevazute de lege”. Asadar, din moment ce legea permite interpunerea unui mediator in procedura concilierii prealabile, este chiar recomandabil ca partile sa o faca.  Intr-adevar, medierea da un alt continut ideii de conciliere, intrucit partile nu mai opteaza in acest caz in favoarea concilierii doar pentru a parcurge o procedura legala in drumul catre litigiu, ci ca sa rezolve disputa inainte de litigiu. Desi legea noastra nu contine o dispozitie expresa care sa permita partilor unei potentiale dispute ce tine de procedura insolventei sa apeleze la mediere pentru solutionarea acesteia, este indubitabil ca medierea este utilizabila si in acest domeniu, in special pentru obtinerea unui compromis cu creditorii, care sa faca posibila evitarea insolventei. In fine, si arbitrajul poate fi utilizat in scopul evitarii procedurii insolventei, mai ales in cazul arbitrajului ad-hoc. In loc sa pronunte o hotarire arbitrala care sa il oblige la plata pe creditor, pe baza conventiei partilor, arbitrul poate incerca o conciliere care sa se constituie intr-un compromis acceptabil pentru debitor si creditor (sau colectivitatea acestora), in sensul redresarii intreprinderii debitorului, al unor plati de avansuri etc., de partea debitorului, si in sensul suspendarii urmaririlor individuale, al inghetarii sau stergerii de penalitati si al re-esalonarii datoriilor, de partea creditorilor.

 

Din martie anul acesta, judecatorii vor fi obligati sa îndrume partile la un mediator autorizat Interviu cu Tudor Tatu, presedintele Uniunii Mediatorilor Bancari din România Top Business: Domnule presedinte, din ce motiv se dezice Asociatia Româna a Bancilor de Uniunea Mediatorilor Bancari? Tudor Tatu: ARB a încercat în 2006 sa înfiinteze o entitate de mediere în domeniul bancar în cadrul acestei asociatii, dar din cauza lipsei legislatiei proiectul nu a primit aviz din partea Consiliului Concurentei si al Consiliului de mediere si nu a mai fost finalizat. Chiar daca s-ar înfiinta o institutie asemanatoare Avocatului poporului (Ombudsman) pentru domeniul bancar, aceasta nu s-ar putea numi ,,Mediator Bancar”, pentru ca singura lege care guverneaza în mediere este Legea 192 din 2006. Acum nu stiu cu ce i-am deranjat noi, pentru ca, atunci cand am avut intalnirile cu cei de la ARB, discutiile au decurs amiabil. T.B.: Credeti ca ARB a urmarit ca aceasta enitate sa-i apartina în exclusivitate? T.T.: Cu siguranta. Se dorea desemnarea unei persoane din cadrul ARB la acest Mediator bancar cu rolul de a primi sesizarile, de a le citi si lua o decizie, fara sa cheme partile la mediere. Ar fi ca si cum o persoana ar depune o sesizare la ANPC. Aici e altceva. Activitatea de mediere începe atunci cand una dintre parti apeleaza la un mediator bancar autorizat pentru rezolvarea pe cale amiabila a unei probleme. Mediatorul îsi exercita atributiile cu consimtamântul si la alegerea partilor, nu desemnat de conducerea unei institutii, si trebuie sa respecte mai multe principii: independenta fata de parti, impartialitatea, neutralitatea si confidentialitatea. O conditie esentiala este ca ambele parti sa accepte medierea, altfel procedura nu se poate derula. La prima vedere, se poate crede ca apelarea la un mediator nu reprezinta o solutie cu mari sanse de reusita, tinând cont de inflexibilitatea bancilor din România si de tratamentul aplicat clientilor. Dar situatia se va schimba in viitor, plecand de la câteva schimbari legislative care taie din „aripile” institutiilor de creditare. În concluzie, ARB a declarat ca va continua proiectul, dar din pacate nu au cum pentru ca nu exista legislatie. Uniunea Mediatorilor Bancari va rezolva conflictele dintre clienti si banci T.B.: Ce valoare are acordul de mediere? T.T.: În urma discutiilor purtate cu ambele parti si în functie de ce stabilesc acestea, mediatorul încheie un acord de mediere care are valoare juridica, pentru ca reprezinta legea partilor. T.B.: Cui se adreseaza, mai exact, Uniunea Mediatorilor Bancari (UMB)? T.T.: UMB reprezinta o solutie alternativa de rezolvare a conflictelor din sistemul financiar – bancar, si ma refer la banci, asigurari, societati de leasing. Într-o problema client-banca, una dintre aceste parti poate chema cealalta parte la mediere. Nu exista o anumita ordine. Am dat acest exemplu în zona bancara pentru ca aici exista foarte multe conflicte, de la dobânzi calculate gresit la marirea nejustificata a dobânzilor sau la erori în procesarea tranzactiilor efectuate de clienti prin online banking, informatii incomplete, neclare etc. Exista si o ordonanta de urgenta din 2009 care obliga BNR sa colaboreze cu institutii private din domeniul medierii si implicit si bancile comerciale. Recent, am vazut ca o banca a introdus într-un contract o clauza abuziva vizavi de mediere, în care spune ca „în vederea solutionarii pe cale amiabila a eventualelor dispute cu banca, clientul poate apela în mod gratuit la procedurile extrajudiciare asigurate de BNR, prin compartimentul sau specializat care va asigura medierea, potrivit reglementarilor emise de BNR”. Dar este imposibil, deoarece BNR nu are niciun compartiment specializat în mediere, pentru ca nu-l poate înfiinta. T.B.: Aceasta forma de rezolvare a conflictelor între parti este mai avantajoasa financiar? T.T.: Da, o asemenea procedura este mai ieftina decât un proces sau o sesizare adresata autoritatilor. Daca pentru rezolvarea unui conflict se prefera mai întâi medierea, clientul este scutit, de exemplu, de plata taxelor de timbru. Sa luam un caz: pentru un partaj, dupa noile reglementari care au intrat în vigoare în luna iunie, taxa de timbru judiciar este de 3% din valoarea bunurilor, de la 19 lei cât era înainte pentru deschiderea partajului. Daca bunurile sunt de valoare mare, va dati seama la ce sume se poate ajunge. La un mediator, partile ajung la o întelegere reciproca si  apoi se pot adresa instantei. Cetatenii vor fi multumiti de mediere pentru ca dureaza si putin. De la primirea solicitarii avem 16 zile la dispozitie sa invitam cealalta parte, apoi se încheie un contract, iar procesul de mediere poate începe chiar atunci, cu posibilitatea sa fie gata în câteva minute. T.B.: Credeti ca bancile vor accepta procesul de mediere? T.T.: Noi suntem independenti si spun ca, cetatenii pot sa apeleze cu încredere la noi. Chiar daca o sa avem refuzul bancilor, în prima faza, de a se prezenta la mediere, cred ca timpul îsi va spune cunvântul si pâna la urma vor întelege. Mai ales acum ca Uniunea Nationala a Judecatorilor din România a emis un comunicat în care s-a angajat sa sprijine medierea si chiar se bucura ca va fi o procedura prealabila la unele reclamatii. Acest articol va intra în vigoare pe 6 sau 8 martie si îi va obliga pe judecatori sa îndrume partile la un mediator autorizat. T.B.: Dar e optiunea clientului daca accepta. T.T.: Se va ajunge sa nu-i mai primeasca reclamatia daca nu a trecut pe la un mediator autorizat. Apelarea la un mediator se face printr-o cerere la UMB, dupa care se încheie un precontract. Daca partea adversa accepta medierea, se încheie si cu acesta un pre-contract, dupa care se semnaza contractul de mediere. Remuneratia nu este stabilita în sume fixe, aceasta variind în functie de complexitatea conflictului. Onorariul poate fi achitat în cote egale de catre ambele parti sau de catre un singur client.    Top Business

CONDUCEREA UNIUNII MEDIATORILOR BANCARI A FOST PREZENTA IN DATA DE 29.05.2010 LA BUDAPESTA, LA LUCRARILE CONFERINTEI ,,IRRACIONALITAS” Sub egida Ministerului de Justitie si Ministerului Internelor din Ungaria si a Uniuni Mediatorilor Bancari din Romania, in data de 29.05.2010 cu incepere de la orele 10.00, la sala de conferinte ARANYTIZ – 10 DE AUR  din Arany Janos utca 10, Budapesta , a avut loc Conferinta internationala  de mediere si coaching a mediatorilor maghiari,, IRRACIONALITAS”. Conferinta a fost organizata de dr. Kollarne Deri Krisztina, Presedintele Asociatiei de mediere si coaching din Ungaria si a fost sustinuta de  Dr. József Kollárne master senior trainer,Professor -Universitate PPK, Life and Business Coach: Personal consulting, Executive coaching, Information society experting Mediator. Conferinta la avut ca invitat special pe Sir Eric Brown din Anglia, personalitate marcanta din domeniul medierii si coaching-ului englez. Din partea Uniuni Mediatorilor Bancari din Romania au participat Dl.Tudor Tatu, Presedintele uniunii, Dl. Seffer Laurentiu, Presedintelei Sucursalei Cluj a UMB si Dl. Marian Berar, Director Relatii Externe. Dl.Tudor Tatu Presedintele UMB, a transmis participantilor la conferinta salutul mediatorilor autorizati din Romania, prezentand in continuare organizarea activitatii de mediere in Romania, sectoarele de aplicare, schimbarile legislative recente, din domeniul medierii si urmatoarele, avute in vedere de catre Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti din Romania, in cadrul Strategiei de dezvoltare a justitiei ca serviciu public 2010 - 2014. De asemenea,Dl.Tudor Tatu a prezentat scopul si obiectivele UMB, tipurile de conflicte mediate si sectoarele de actiune, relatiile uniunii cu institutii similare, tendinte de dezvoltare si bariere etc.

PE LARG. UNIUNEA MEDIATORILOR BANCARI LA MUNCHEN - GERMANIA In data de 17 03.2010, Dl.Tudor Tatu Presedintele Uniunii Mediatorilor Bancari din Romania si Dl. Marian Berar Vecepresedinte si Director relatii externe, la invitatia EUCON – Institutul pentru Managementul Conflictelor cu sediul in Munchen - Germania, au participat la seminarul cu tema ,,Medierea in domeniul afacerilor”, condus de catre  Dr. Reiner Ponschab, avocat, mediator ºi presedinte al consiliului de administraþie al EUCON. La lucrarile seminarului au participat mediatori, membri EUCON, Judecatori din Districtul Bavaria, reprezentanti ai Camerei de Comert si Industrie din Munchen,profesori universitari, manageri ai diferitelor corporatii, reprezentanti ai politiei locale Bavareze etc. Seminarul a avut loc in una din salile de conferinte din incinta Castelul Nymphenburg aflat in suburbia Munchen, Schlosswirtschaft Schwaige. La finele seminarului, delegatia Uniunii mediatorilor Bancari, a participat la un dineu organizat de catre EUCON , la restaurantul Nymphenburg, aflat in incinta Castelul Nymphenburg. In cursul zilei de 18.03.2010, delegatia Uniunii Mediatorilor Bancari a avut doua intalniri de lucru cu conducerea EUCON, la sediul institutului din Schackstraße 1 Munchen. La intalnirea de lucru, din partea EUCON au participat  Dr. Reiner Ponschab, presedinte al consiliului de administraþie, Alexandra Webber mediator si Director al Camerei de Comert si Industrie si Anne Bercher, manager principal al Centrului de Negociere si Mediere - Munchen. Cu ocazia intalnirilor de lucru au fost puse bazele unui schimb reciproc de experienta si organizarii in comun a diverse actiuni de informare, pregatire si perfectionare a mediatorilor din Romania si Germania. Urmatoarea runda de intalniri, dintre reprezentantii celor doua entitati, va avea loc la Bucuresti in cursul lunii mai 2010, ocazie cu care, vor fi stabilite detaliile organizirarii unei conferinte in Romania. Conducerea UMB, considera specializarea si perfectionarea continua a  mediatorilor ca, fiind un proces inceput si ireversibil. Pe langa aspectele sus mentionate,  Uniunea Mediatorilor Bancari, in intervalul 15 - 20.03.2010, a primit si repartizat in lucru, un numar de 12 medieri bancare la nivel national si a stabilit pentru saptamana ce urmeaza, incheierea si semnarea unui protocol de colaborare cu o a doua, dintre Asociatiile pentru Protectia Consumatorilor ce activeaza la nivelul unui judet din estul tarii. Promovarea intereselor uniunii si a membrilor sai, reprezinta pentru conducerea Uniunii Mediatorilor Bancari obiectivul numarul unu. Usa UMB, este deschisa oricarui mediator autorizat care, se obliga sa respecte statutul si politica uniunii.