STUDII DE CAZ / SPETE
Carmen Balan
Academy of Economic Studies, Bucharest, Romania
Abstract
This article aims at exploring the stage of implementation of mediation as method for the alternative resolution of disputes among consumers and providers of banking services, in Romania.
The importance of the topic stems from the increase in the number of customer complaints about banking services in Romania and from the current preoccupation at European level to identify extra-judicial methods for consumer disputes.
The main objectives of the research consist in studying: the regulatory framework relative to
mediation at the European Union level; the mediation schemes focused on banking services, in the Member States; the present regulatory framework relative to mediation in Romania; the existing mediation schemes and their development level on the Romanian banking service market.
The research method applied has an exploratory character. The conclusions clarify the present state of mediation related to banking service disputes in Romania. Within this framework, the recommendations refer, among other aspects, to the organization of a further research phase that may contribute to the substantiation of future decisions aiming to enhance the protection of the rights and interests of consumers.
Introduction
The importance of the article topic stems from two reasons. The former refers to the Romanian banking market that has witnessed an increasing number of customer complaints during the last two-three years.
With an insignificant negotiation power, numerouscustomers faced ever-greater costs entailed by their contracts with the banks. The latter reason consists in the current trend in the Member States of the European Union (EU) to develop and implement ways of dispute resolution that are more convenient to customers in terms of time and financial resources, compared to the classical judicial system.
In Romania, consumers presented numerous complaints to the banks and to the National Authority for Consumer Protection (NACP). A total number of 4,000 complaints relative to the banking services were received by the NACP during the year 2008 (atefan, 2009).
For the entire year 2009, the total number of complaints reached 3,000 (National Authority for Consumer Protection, 2010).
Most complaints referred to the unjustified increases in the bank commissions and in the interest rates for credit contracts that have been already signed by banks and customers, and to other modifications of the clauses after the conclusion of the contract and without customer acknowledgement and agreement. Undoubtedly, not all the complaints are well substantiated and rightful.
The conceptual definition of the alternative dispute resolution (ADR) was the object of numerous international debates.
The meanings attached to this concept varied on a continuum between very narrow to very broad perspectives (Cappelletti, 1993, p. 282).
On one side, there is a strict techni...........Continuarea pe sursa
- Medierea si concilierea, proceduri prealabile obligatorii in cazul litigiilor comerciale
Art.7201 indice 1 - In procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca solutionarea litigiului fie prin mediere, fie conciliere directa. Termenul de prescriptie a dreptului la actiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspenda pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de trei luni de la inceperea ei.”
Medierea alaturi de conciliere a devinit procedura prealabila in materie comerciala!
1. Concilierea este o metoda alternativa de solutionare a conflictelor , disputelor iminente sau in derulare , prin care partile de comun acord înteleg sa apeleze la serviciile specializate ale unui conciliator profesionist , care sa se intalneasca separat cu ele , în vederea solutionarii litigiului .
Concilierea ca metoda, nu incurajeaza intalnirea partilor si discutiile directe.
La mediere , partile personal sau prin reprezentant comunica direct despre problema lor.
2. Concilierea aplica in principal , strategia de solutionare a litigiului prin compromis.
La mediere , prin construirea relatiei de colaborare dintre parti , se urmareste rezolvarea definitiva a tuturor nevoilor si intereselor partilor , in modul cel mai avantajos posibil pentru ele .
3.Conciliatorul separat cu fiecare parte , dezvolta si selecteaza o lista de obiective, prioritati si rezultate de obtinut .
La mediere mai intai , se analizeaza cauzele profunde ale conflictului si abia apoi, dupa identificarea tuturor problemelor, se contureaza necesitatile si se lansează propuneri de solutionari reciproc avantajoase .
4. Prin conciliere partile aparent isi salveaza relatia de colaborare sau o fac doar pe termen scurt , ele vizeaza in principal satisfacerea prezenta si rapida a diferendului.
La mediere , partile sunt ajutate sa obtina tot ce le este necesar si pe deasupra sa-si reconstruiasca ori sa - si consolideze relatia afectata.
Toate mijloacele extrajudiciare de solutionare a disputelor, de la tranzactia pura si simpla, pina la mediere, conciliere si arbitraj, au la baza acordul de vointe al partilor, adica debitorul si creditorii sai.
Fiind vorba de un acord de vointe, care presupune increderea intre parti, inseamna ca insasi incheierea unor astfel de contracte in vederea solutionarii amiabile a disputei debitorului cu creditorii sai este un cistig in sine pentru debitor, intrucit ceea ce ii lipseste in primul rind unui debitor care ajunge in stare de dificultate financiara este increderea creditorilor sai.
Prin semnarea unor astfel de acorduri, debitorul recapata, cel putin in parte, increderea pierduta a creditorilor si a partenerilor de afaceri.
Pe de alta parte, acordul de vointe presupune drepturi si obligatii reciproce ale partilor.Debitorul se obliga la restructurarea intreprinderii sale in vederea redresarii, prin masuri ce tin de schimbarea managementului, lichidarea unor active, reorientarea pe piata, refinantarea sau diversificarea surselor de finantare, asumarea unor costuri suplimentare de catre actionari sau cooptarea unor investitori care sa asigure sursele de finantare a redresarii etc.
Creditorii consimt la o serie de facilitati in beneficiul debitorului, care sa favorizeze redresarea, cum ar fi suspendarea sau intreruperea urmaririlor silite, inghetarea dobinzilor si a penalitatilor, ori chiar renuntarea la penalitati, re-esalonarea debitelor, continuarea furnizarii de utilitati etc.
Intreprinderea aflata in dificultate poate evita procedura insolventei prin solutii amiabile negociate si semnate cu fiecare dintre creditori, in mod individual, sau cu colectivitatea acestora.
Concilierea prealabila directa este obligatorie in litigiile comerciale banesti.
Este discutabil daca obligarea partilor unui potential litigiu la a urma o procedura – de altfel, foarte complicata, rigida si plina de constringeri procedurale care tensioneaza un dialog al partilor inca neinceput – este compatibil cu principiul liberului acces la justitie din art. 20 alin.1-2 din Constitutie.
Concilierea prealabila ar fi fost mult mai oportuna daca ar fi fost facultativa, in asa fel incit partile sa nu se simta incorsetate de obligatie si de procedura.
Practic, datorita caracterului obligatoriu, procedura concilierii duce la extrem de putine rezolvari amiabile, in marea majoritate a cazurilor partile nereusind sa se intilneasca sau, in cazul in care se intilnesc, ele nefacand altceva decit sa bifeze indeplinirea unei obligatii legale, adica parcurgerea unui pas legal obligatoriu in drumul catre litigiu.
Asadar, scopul legii este departe de a fi atins.
Cu toate acestea, concilierea poate da rezultate daca in calitate de conciliator se interpune un mediator si, mai ales, daca este utilizata in vederea evitarii formularii unei cereri de deschidere a procedurii insolventei.
In privinta cererii de deschidere a procedurii insolventei, concilierea prealabila directa nu este obligatorie, dar creditorul il poate invita pe debitor la mediere sau conciliere, in ideea de a gasi o cale de evitare a procedurii insolventei.
Art. 2 alin. 3 din Legea medierii prevede ca “persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-si solutiona disputele prin mediere, atat in afara, cat si in cadrul procedurilor obligatorii de solutionare pe cale amiabila a conflictelor prevazute de lege”.
Asadar, din moment ce legea permite interpunerea unui mediator in procedura concilierii prealabile, este chiar recomandabil ca partile sa o faca.
Intr-adevar, medierea da un alt continut ideii de conciliere, intrucit partile nu mai opteaza in acest caz in favoarea concilierii doar pentru a parcurge o procedura legala in drumul catre litigiu, ci ca sa rezolve disputa inainte de litigiu.
Desi legea noastra nu contine o dispozitie expresa care sa permita partilor unei potentiale dispute ce tine de procedura insolventei sa apeleze la mediere pentru solutionarea acesteia, este indubitabil ca medierea este utilizabila si in acest domeniu, in special pentru obtinerea unui compromis cu creditorii, care sa faca posibila evitarea insolventei.
SPETA
Reclamanta S.C. M.C. SRL a solicitat obligarea paratilor S.C. A. Sucursala Bihor SA, Societatea de Asigurare Z. E., Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania, S.C. C. SA Bucuresti, B. G. si S.C. D. A. T. SRL, in solidar, la plata contravalorii autoturismului marca Daewoo Espero avariat in urma accidentului din 21 ianuarie 2001.
Motivandu-si actiunea, reclamanta a aratat ca a incheiat cu parata S.C. A. Sucursala Bihor contractul de asigurare facultativa CASCO din 27 martie 1998, avand ca obiect asigurarea autoturismului achizitionat in leasing de la S.C. D.A.T. SRL iar societatea de asigurare avea obligatia sa plateasca despagubiri in caz de avariere partiala sau totala.
Ca urmare a accidentului produs la 21 ianuarie 2001, autoturismul a fost distrus in proportie de 90%, din culpa exclusiva a paratului B. G. Acesta poseda asigurarea de raspundere civila internationala de tip carte verde.
Tribunalul Bihor, prin sentinta civila nr.153 din 22 ianuarie 2004, a respins actiunea ca prematur introdusa, aplicand in cauza dispozitiile art.7201 C. proc. civ.
Impotriva acestei sentinte, reclamanta si paratele S.C. C. SA Bucuresti , societatea de asigurare Z. E. au declarat apel.
Reclamanta a criticat hotararea sustinand ca, in mod gresit, s-a admis exceptia prematuritatii actiunii deoarece a depus la dosar dovezi prin care a somat paratii la plata despagubirilor, fiind indeplinita procedura prealabila a concilierii directe.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr.23 din 1 martie 2005, a respins ca nefondat apelul reclamantei. Instanta de fond a retinut ca litigiul este supus dispozitiilor art.7201 C. proc. civ., concilierea fiind obligatorie iar somatia executorului judecatoresc nu indeplineste conditiile prevazute in art.7201 C.proc.civ..
Decizia a fost atacata cu recurs de catre reclamanta, in temeiul dispozitiilor art.304 pct.9 C.proc.civ., sustinandu-se ca procedura de conciliere a fost facuta cu respectarea dispozitiilor art.7201 C. proc. civ.
Recursul reclamantei s-a respins ca nefondat.
La 7 ianuarie 2003, s-a trimis prin executorul judecatoresc B. I. o somatie prin care se cer despagubiri, insa aceasta nu indeplinea procedura prealabila de conciliere, prevazuta in art.7201 C. proc. civ.
Reclamanta a incercat sa acopere, dupa pronuntarea sentintei de fond, procedura concilierii directe, depunand o notificare adresata paratului B.G., insa nu rezulta ca acest act a fost expediat si ca-i priveste pe toti paratii, neputand a fi retinuta indeplinirea cerintelor procedurii concilierii directe.
In consecinta, instantele au retinut ca in cauza nu a fost realizata procedura concilierii directe, respingand actiunea ca prematur introdusa.
- Afacerile, litigiile si criza
| 
